Brazilia, Anglia, Franța și Italia, patru naționale care inspirau teamă în rândul oricărui adversar, au plecat din Africa de Sud mai devreme decât se așteptau. Rezultatele n-au fost însă întâmplătoarea. Cele patru naționale au avut pe bancă antrenori care n-au luat cele mai bune decizii. Site-ul goal.com a făcut o analiză, în care scoate în fața slăbiciunile care au trimis acasă cele patru echipe.
Dunga (Brazilia)
1. A refuzat să-i cheme pe Ronaldinho și Pato, deși aceștia treceau printr-o perioadă bună. Pe lângă aceștia, Dunga a considerat că nici Adriano (AS Roma) sau Marcelo (Real Madrid) nu pot ajuta prea mult echipa.
2. L-a umilit pe Ronaldinho, care a fost cel mai bun pasator al Milanului în sezonul trecu, dar l-a chemat la națională pe Melo, care a avut un an dezastruos la echipa de club. Ultimul, a fost „oaia neagră” în meciul cu Olanda.
3. A insistat prea mult pe defensivă și pe jocul bazat pe forță, ignorând jocul de calitate. Brazilia a arătat că nu are calitatea de a sparge o apărare, așa cum s-a întâmplat în meciurile cu nord-coreeni și cu Olanda.
4. Banca de rezerve nu a oferit soluții. Înlocuitorii pentru atacanți au fost Grafite, Nilmar și Julio Baptista, jucători care nu s-au ridicat la nivelul competiției. Dunga ar fi avut însă soluții dacă ar fi făcut o selecție corectă
Rezultatul?
Brazilia a fost eliminată în sferturile de finală de Olanda, după ce a pierdut cu 2-1.
Marcello Lippi (Italia)
1. Selecția făcută de Lippi a fost dominată mai mult de războaiele personale. Nu l-a luat pe Cassano din cauza relației reci pe care a avut-o cu el, iar pe Micoli l-a lăsat acasă pentru că a depus mărturie împotriva lui Luciano Moggi. În schimb, s-a bazat pe jucătorii care au câștigat Mondialul din 2006, cum ar fi veterenul Gatusso.
2. Ca și Dunga, nu a dat încredere jucătorilor care au fantezie în joc și calități individuale prin care ar fi putu decide un meci sau o fază. A mizat însă pe fotbaliști cu forță. I-a lăsat acasă pe Cassano, Totti, Miccoli și Balotelii, jucători care ar fi fost foarte utili.
3. Lippi a avut doi ani la dispoziție pentru reîntinerirea echipei. Însă italianul a preferat să se bazeze pe jucători cu experiență, politică ce s-a dovedit falimentară. Chiar dacă Italia s-a făcut de râs la Cupa Confederațiile din 2009, cu același lot, Lippi n-a intrat în panică și a considerat că a fost doar un accident.
4. Sistemul 4-3-3. Deși nu a funcționat, Lippi a continuat să folosească acest sistem. Jucătorii n-au reușit să se adapteze în acest modul, iar rezultatul a fost un dezastru.
Rezultatul? Italia a fost eliminată din grupe, nereușind nicio victori într-o grupă ușoară, cu Paraguay, Slovacia și Noua Zeelandă.
Fabio Capello (Anglia)
1. Sistemul 4-4-2. Steven Gerrard și Frank Lampard sunt incompatibili cu acest sistem, însă Capello n-a vrut nici în ruptul capului să-l schimbe. Italianul a refuzat să joace în 4-2-3-1, pe care l-a încercat cu succes în preliminarii și care era mai recomandat pentru jucătorii chemați la națională.
2. Jucători folosiți pe alte poziții. Steven Gerrard a fost aruncat în partea stângă, deși el se simte cel mai bine în centru. La fel s-a întâmplat și cu Aaron Lenon șin Shaun Wright-Philips. Capello n-a folosit jucătorii pe pozițiile la care evoluează la echipele lor de club.
3. Cantitatea înaintea calității. Selecționerul Angliei n-a chemat jucători cu creativitatea, care ar fi oferit mai multă imaginație la mijloc, în faza de construcție. În meciul cu Germania, limitatul James Milner a fost preferat în locul lui Joe Cole.
4. „Sergentul” Capello. Capello a insistat pe atitudinea de „dur”, ignorând discuțiile deschise, care ar fi făcut mult mai bine echipei.
Rezultatul? Anglia s-a calificat chinuit dintr-o grupă cu SUA, Slovenia și Algeria și a fost eliminată de Germania în optimi, după o înfrângere cu 4-1. Raymond Domenech (Franța)
1. Selecția. La fel ca Dunga și Lippi, Domenech a făcut a preferat să aducă la națională jucător cu care avea o relație foarte bună. Karim Benzema și Samir Nasri au fost lăsați acasă, deși s-ar fi descurcat mult mai bine față de jucătorii chemați de Domenech. În același timp, Govou a primit tricoul cu numărul 10, unul extremd e important în jocul unei echipe.
2. Marginalizarea jucătorilor din Serie A. Încă o dată, Domenech i-a umilit pe fotbaliștii care joacă în campionatul Italiei. Frey, Jeremy Menez și Mexes au fost „uitați” acasă, deși ar fi putut ajuta foarte mult echipa.
3. Tactica. Domenech a insistat pe așezarea cu doi mijlocași defensivi. Acesta a folosit doi mijlocași la închidere cu Insuele Feroe, din Preliminarii, iar de atunci nu a mai renunțat la filosofia sa. În plus, schimbările din timpul meciului nu prea au avut legătură cu modul în care se petreceau lucrurile în teren.
4. Pierderea vestiarului. Practic, niciun jucător din lotul Franței n-a avut vreun fel de respect pentru Domenech, din cauza caracterului și personalității sale. Incidentul cu Anelka și greva jucătorilor sunt cele mai nimerite exemple
Rezultatul? Franța a părăsit competiția încă din faza grupelor, deși a avut adversare precum Uruguay, Mexic și Africa de Sud. Franța a câștiga un singur punct și a marcat o singur dată.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER