ProSport singurul ziar de sport din România prezent la CM până la final! La revedere, Africa!

32 de zile, 18 meciuri, 6 stadioane. Cam acestea ar fi primele
cifre care îmi vin în cap când vorbesc despre ce a fost la
Campionatul Mondial.

Am văzut fotbal mult și adevărat. Am trăit acest turneu final și
spiritul lui. M-au impresionat, dincolo de joc, slovacii și
italienii, ghanezii și americanii, argentinienii și mexicanii,
brazilienii și olandezii, spaniolii și nemții. Adică toți acei
suporteri care la finalul unui meci de totul sau nimic, de la care
unii urmau să plece triști, iar ceilalți continuau pe culmile
extazului, aveau puterea să meargă unii lângă alții. Să respecte
durerea, să aprecieze valoarea. Am fost trist pentru Maradona, pe
care m-am bucurat să îl văd de aproape la un antrenament, m-a
entuziasmat jocul lui Muller, Sneijder și Villa.

M-am chinuit să înțeleg cum (nu) se învârte Jabulani. M-au onorat
pozele cu Chilavert, Kempes, Karambeu și Bergomi. Am simțit forța
pe care o emană un personaj ca Blatter și m-am lăsat cucerit de
discursul românului Ted Dumitru.

Mi-a făcut plăcere întâlnirea cu Tibi Lung și, nu în ultimul rând,
am trăit emoțiile de a comenta patru meciuri din fazele
eliminatorii. A fost ca o cură de dezintoxicare. Nu am pronunțat și
nu am scris timp de o lună nume de președinți, nici de conducători.
M-am pus la curent cu strictul necesar de pe site-uri și am vorbit
de Steaua, Dinamo și celelalte doar tangențial, când îmi spuneau
colegii din redacție câte o noutate de ultimă oră. De mâine mă voi
familiariza cu Bjelanovic, Cassio, și toți ceilalți. A fost frumos,
și noi toți cei care am fost mai mult sau mai puțin conectați la
acest eveniment planetar avem datoria de a rămâne cu ceva și de a
aduce ceva din esența aceasta de fotbal în competiția de zi cu
zi.

Am
descoperit o lume nouă. Și foarte
prietenoasă.
La toate acestea se adaugă nenumărați prieteni, pentru că
experiența aceasta africană a însemnat mult, mult mai mult decât
fotbal. Începând cu înlăturarea prejudecăților, temerilor inutile
(în prima noapte în Africa de Sud am pus un scaun proptit în
ușă…), și continuând cu descoperirea unei lumi noi. Cu
obiceiurile, cu regulile, cu lipsurile ei. Am rămas marcat de felul
în care un popor poate să creadă într-o idee, într-un om. Nelson
Mandela și conceptul „Madiba Magic” te lasă fără cuvinte. M-am
bucurat ca un copil să văd un leu adevărat ori un elefant în
semisălbăticie. Am văzut cum trăiesc oamenii aici, am simțit cum se
conduce pe autostrăzi despre care nu îmi închipuiam că există (cei
aproape 10.000 de kilometri parcurși au trecut nici nu știu cum).
Am intrat în case de români, ghanezi, indieni și, în ultima zi
aici, mi-am umplut geanta cu vuvuzele pentru prieteni, colegi și
cunoscuți. La venire visam la ziua când voi face înapoi drumul spre
aeroport. Când am plecat, am avut un sentiment că las în urmă ceva,
pe cineva drag și am în continuare convingerea că într-o zi mă voi
întoarce aici să revăd răsăritul în Durban și apusul din Kruger
Park, să refac cu ochii închiși drumul spre Ellis Park ori Soccer
City. La revedere, Africa, oriunde te-ai afla!

700
de milioane de
oameni din întreaga lume au urmărit,
conform estimărilor FIFA, finala de aseară