Această Cupă Mondială mi-a relevat până acum trei categorii de echipe: Echipele care au o organizare defensivă foarte bună, încercând să facă un joc de contraatac prin care speră să dea lovitura. Ce este de remarcat, este că nu doar și-au propus asta, ci au și reușit să se pregătească defensiv foarte bine. Exemple ar fi Noua Zeelandă și Slovenia.
Echipe care, atunci când pierd mingea, se retrag rapid și caută să se organizeze defensiv la fel de rapid în propria jumătate de teren. Caută apoi energic să recupereze balonul pentru a-și prinde adversarul desfăcut și vulnerabil unor contraatacuri bine puse la punct, purtate de jucători cu o valoare individuală ridicată. Iar dacă nu reușesc asta, sunt capabile să facă și posesie, dacă jocul o cere. E cazul Elveției, Serbiei și chiar al Germaniei.
Echipe cu o valoare foarte ridicată, gen Argentina, Brazilia sau Olanda, care caută să-și impună de la început până la final dominarea. Dincolo de asta, a doua rundă a jocurilor din grupe a fost diferită de prima. Au apărut rezultate-surpriză, cum ar fi Anglia – Algeria 1-1, Italia – Noua Zeelandă 1-1 sau Portugalia – Coreea de Nord prin proporția scorului (7-0). Remarc cu dezamăgire că echipele din Africa sunt cele mai modeste. Mă așteptam la mai mult, dat fiind că acest Mondial se dispută pe continentul lor. La polul opus se regăsesc echipele sud-americane. Au o organizare defensivă foarte bună, sunt foarte motivate, iar acestor argumente li se adaugă și talentul tradițional.
Un lucru foarte important: educația are un impact tot mai mare asupra rezultatului unei partide. Ea, educația, constituie baza mentalității unei echipe, a unității de grup și chiar forța unei echipe. SUA, Noua Zeelandă sau Australia au de partea lor educația, iar la polul opus se află echipele din Africa și chiar și Franța, ultima prin scandalurile de proporții din ultimele zile. În fine, avem la acest Mondial echipe foarte mari, care se plâng că suferă din punct de vedere psihologic, deși au antrenori „grei” pe bancă, gen Capello – Anglia, Lippi – Italia, Domenech – Franța.
Și acum despre Franța, care pleacă pe ușa din dos din Africa de Sud, mulți dintre români fiind tentați să se bucure, dat fiind că o întâlnim în viitoarele preliminarii. Nu are însă nicio relevanță ceea ce se întâmplă acum cu această echipă. Franța va schimba antrenorul. Cel care va veni va aduce, așa cum se întâmplă mereu, entuziasm și un suflu nou. Dincolo de asta, va veni cu idei noi, un sistem nou, jucători noi, urmând să fie important pentru Franța cât de repede va reuși noul antrenor să implementeze aceste lucruri și să treacă peste inerenta perioadă de reconstrucție. Pentru noi, dincolo de ei, determinant este cum vom intra pe teren, cu câtă încredere și cât de motivați vom fi. Contează mai mult cum vom fi noi decât cum vor fi ei.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER