REPORTAJ** „This is Africa!”

Adevărul e că nu poți spune că ai fost în Africa dacă nu mergi
și într-un safari. Să vezi, să simți, să trăiești o experiență cu
totul și cu totul aparte în acest colț de lume.

Kruger National Park, unul din principalele obiective de vizitat în
Africa de Sud, este în perioada Mondialului un veritabil loc de
întâlnire pentru suporteri de pretutindeni. Drumul de la
Johannesburg la Nelspruit, 400 de kilometri, trece repede. Am
plecat imediat după Italia – Slovacia. O călătorie de noapte, dar
aveam să constat și la drum lung ce înseamnă un sistem de
autostrăzi și construirea lor cu simț de răspundere.

Iarna africană din decapotabilă
Dimineața la 5 a fost programată întâlnirea cu șoferul și, în
același timp, ghidul care ne va însoți în această călătorie. Mișak
e un negru simpatic și solid, glumeț și tare răbdător. Să fi fost
în locul lui, mai „uitam” câte un turist prea curios în mijlocul
rezervației. Cea mai apropiată poartă de intrare este Numbi Gate.
Drumul până acolo este și el unul lung. Mai mult de o oră și
jumătate cu o mașină de safari. Adică fără geamuri. La 5 dimineața
în iarna africană în decapotabilă, în timp ce luam contact cu
„viața la țară” în Africa de Sud. Case din chirpici, fără garduri,
drumuri desfundate și multă, foarte multă sărăcie. Peisaje
dezolante, dar cu un farmec al lor. Pitorescul ăsta văzut la 70-80
de kilometri la oră, fără amenințarea că trebuie să cobori acolo,
de trăit nici nu mai zic, se simte altfel. Oricum ar fi, imagini
unice pe retina avidă să absoarbă totul.

Turnul babel din land Rover
Mașina, un Land Rover special pentru astfel de excursii. Are 10
locuri, iar 9 dintre ele au fost ocupate. Cu Mișak șoferul am fost
10. În afară de african, care, culmea, nu suportă fotbalul pe
stadion din cauza vuvuzelelor, cam toți avem treabă cu Mondialul.
Erau doi brazilieni soț și soție. Reținuți, cuminți, el ușor
antipatic. Porecla lui Fabio vine de la sine: Dunga. Un australian,
nu i-am reținut numele, care pe la 5 jumate dimineața în mijlocul
pustietății întreba de unde ia și el niște whisky. El e „Crocodil
Dundee”. Un alt cuplu interesant. Ea pakistaneză născută la Paris,
el indian din Londra. Trăiesc amândoi în Qatar, el fiind reporter
la Al-Jazeera. O ghaneză și o italiancă, prietene bune, stabilite
în SUA, plus doi români: eu și prietenul Dan.

Drumuri mai bune în rezervație decât în
București
Am intrat pe Numbi Gate puțin după șapte dimineața. O rețea
impecabilă de drumuri în interiorul Kruger Park. Ca în palmă… e
puțin spus. Alei cât o bandă înșirate pe mii de kilometri pătrați.
Nu exagerez, bucureștenii care merg pe Magheru nu beneficiază de
asfalt atât de bun cum au elefanții aici. Aviz amatorilor, în
rezervație nu am văzut borduri. Am văzut însă pe marginea drumului
urme enorme de labe. Peisaj de Teleenciclopedia. Se auzeau zgomote
sălbatice, atunci când zumzăitul motorului ne lăsa să facem asta.
Ușor-ușor au apărut și animalele. Pe multe dintre ele le-am văzut
de la distanță, cu binoclul. La un moment dat, Mișak s-a uitat
departe și s-a oprit să ne arate câte ceva: „Ă‚la dintre copaci, în
depărtare, e un Buffalo”.

Elefantul, la nici zece metri
Întâlnirea de gradul zero am avut-o cu elefantul. De fapt o
întreagă familie. I-am surprins trecând strada. Ultimul a rămas
masculul, care a tras un țipăt. „Nu vă fie frică! Nu atacă, doar
avertizează să nu care cumva să ne apropiem de femela care are deja
un pui!”. E uimitor să îl vezi atât de aproape. Practic era la nici
zece metri. Ne-am continuat drumul. Cineva din spate a întrebat de
tigri. Mișak a râs cu poftă: „Suntem în Africa, man. De unde tigri
aici?”. Am scrutat orizontul să caut lei. Îmi vedeam privirea ca un
aparat care fotografiază încontinuu și simțeam Africa. „Leii or fi
la meci să susțină echipele africane”, am glumit eu cu Mișak. „Nu
au nicio șansă. Brazilia va câștiga”.

Și în sălbăticie România înseamnă Hagi
Turul a durat zece ore. De la șase dimineața la patru după-amiaza.
Cu două pauze. În mijlocul rezervației este un veritabil sat de
vacanță. Căsuțe tip bungalouri, restaurante, magazine de
suveniruri. Acolo ne-am întâlnit cu toate națiile pământului.
Invariabila surprindere: „Din România” și atât de plăcutele
discuții despre America 94 și despre Hagi. Un american de origine
argentiniană povestea cât de mult a suferit el în copilărie la
meciul de atunci. În discuție s-a băgat și „coechipierul” meu
Sulah: „A fost unul dintre cele mai bune meciuri văzute la un
campionat mondial din toate timpurile”. Timpul trecut folosit în
discuție agasează. La 16 ani după, tot despre SUA vorbim. „Cine v-a
scos, parcă Suedia?”, am simțit un cuțit răsucit în rană.

Mișak, îngrozit de cât câștigă fotbaliștii. „Fotbaliști ai avut în
safari, Mișak?”, întreb. Se uită ciudat: „Nuuu, fotbaliștii au
treabă. Joacă fotbal”. Sud-africanul s-a îngrozit mai tare ca la
orice experiență trăită în sălbăticie în 17 ani de când face asta
atunci când a venit vorba de cât câștigă un fotbalist în Europa:
„Cââât?”. El caută lei pentru câteva sute de ranzi, adică zeci de
euro, zilnic… Problema e că pe lei nu i-am găsit deloc. Îi explic
care este moneda noastră națională și fac gluma cu criza.

„Am bifat” de la distanță un rinocer, niște crocodili, zebre,
antilope, girafe… La un moment dat se zărea, dacă te concentrai,
capul unui leopard sau ghepard. Am revăzut satele africane la apus
cu același farmec al lor și m-am întors spre civilizație cu o
convingere: campionatul acesta Mondial e o experiență care se
trăiește individual. Senzațiile sunt cumva mai subiective ca la
orice competiție de acest gen și nu se raportează la masele de
suporteri care stau și beau bere în mijlocul orașelor, cum a fost,
de exemplu, în Germania. Dacă vrei să simți Africa, îți place
necondiționat. Cu toate lipsurile ei de organizare. Pare
improvizație, dar e mai mult ca oricând o experiență instinctuală.
Mie unuia îmi place tot ce e aici.

Kruger, parcul cât o țară
„Kruger National Park” reprezintă una dintre cele mai mari
rezervații din Africa. Se întinde pe o suprafață de 18.989
kilometri pătrați, cât o țară de dimensiune mici spre medii.
Traversezi aceste locuri de la nord la sud în aproape 400 de
kilometri și de la est la vest în 65. Peisajele sunt deosebite, iar
„țara” are o populație de câteva sute de mii de animale. Între
animalele mari, majoritari sunt „African Buffalo”, circa 27.000, și
elefanții, circa 12.000. Impala, cum le spun localnicii, adică
antilopele, sunt aproape 100.000.