Striviți de propria forță

Unsprezece pase spun multe. Faza superbă de la golul doi spaniol
din cele șase marcate Poloniei marți seara va rămâne una
memorabilă, dar în niciun caz nu e un cec în alb pentru victoria
finală. Spaniolii și-au avertizat o dată în plus adversarii,
ridicând totodată nivelul așteptărilor. Spania are echipă, dar, cu
toate astea, nu are tradiție de Mondial.

Există un prag pe care nu îl poate depăși. De-a lungul timpului
nu a făcut-o ca outsider, ca echipă nebăgată în seamă, cu atât mai
greu va fi acum. Statutul de favorită apasă și, oricât de solidă
pare, eu cred că Spania va ceda presiunii. Argumente ar putea fi și
laudele aduse de Pele, regele fotbalului care nu poate fi profet în
țara lui și care înaintea fiecărui turneu final se întrece în a
miza pe echipe ce ajung să piardă. Așadar, nu cred în Spania. E
greu pentru orice grup, indiferent cât e de valoros, să gestioneze
atâta presiune. Tocmai forța fotbalului împins, așa cum zicea
Petrescu la un moment dat, cu cinci ani înainte în viitor
constituie marele pericol.