VIDEO Cele mai mari 5 „jafuri” de la CM!

Greșelile comise ieri la Mondiale, contra Mexicului și a Angliei
au bulversat un turneu care fusese scutit de erorile mari ale
arbitrilor. Îți prezentăm mai jos cele mai controversate 5 decizii
ale arbitrilor de la CM, de-a lungul timpului.

5. „Super parada” lui Schnellinger

West Germany versus Uruguay 1966

Pe hârtie nu ar fi niciun motiv ca Uruguay să se plângă de
arbitraj, având în vedere diferența de scor: 0-4. Doar că, sfertul
cu Germania de la Mondialul englez a avut atât de multe greșeli în
defavoarea sud-americanilor încât încă se mai vorbește la
Montevideo de nedreptățile comise.

Helmut Haller a înscris o dublă pentru viitoarea finalistă, fiind
completat de Franz Beckenbauer și Uwe Seeler.

Controversele legate de acest meci au început încă din prima
repriză, prima fază incriminată de uruguayenii fiind la o
intervenție a lui Karl Heinz Schnellinger, fundașul care s-a crezut
pentru un moment în rolul lui Hans Tilkowski și a respins mingea cu
mâna. Incredibil, arbitrul Jim Finney a lăsat jocul să continue și
Germania a deschis scorul. Eroarea comisă în prima repriză nu a
fost de ajuns, în mitanul secund centralul eliminând, la scorul de
1-0 doi jucători sud-americani (în acea perioadă, eliminările erau
o raritate).

Derulează până la minutul 4:13 pentru a vedea hențul lui
Schnellinger

4. Eliminarea lui Antonio Rattin

Argentina – Anglia, 1966

Pentru mulți argentinieni, „Mâna lui Dumnezeu” din 1986 a fost
răzbunarea perfectă contra Angliei pentru sfertul de finală de la
Mondialul din 1966. Gazdele CM, englezii, s-au impus atunci cu 1-0,
datorită golului lui Hurst din minutul 78, dar victoria a fost
facilitată de faptul că „pumele” au evoluat timp de 65 de minute cu
un om mai puțin (cum am spus și mai sus, eliminările erau foarte
rare în acele vremuri și se dictau doar în cazuri
excepționale).

În minutul 35, așadar, arbitrul l-a eliminat pe căpitanul
sud-americanilor, Antonio Rattin, pe motiv de … injurii. Rattin a
refuzat să părăsească terenul, argumentând că centralul încearcă
totul pentru a facilita victoria gazdelor turneului și a sfârșit
prin a înjura Regina Angliei.

Statistica de după meci a arătat că Argentina a comis numai 19
faulturi, spre deosebire de britanici, care au faultat de 33 de
ori. Ba mai mult, s-a demonstrat că arbitrul nu știa o boabă
spaniolă, iar argentinianul nu știa deloc nicio altă limbă, așa că
era imposibil ca centralul să fi înțeles ceea ce spunea
Rattin.

Sud americanii au găsit, în cele din urmă, și o explicație
pentru prestațiile centralilor, care i-au trimis acasă atât pe
argentinieni, cât și pe uruguayeni: centralul la Germania – Uruguay
a fost englez, centralul la Anglia – Argentina a fost
german:).

3. Conspirația asiaticilor

Italia și Spania în rolul victimelor, în 2002

Mondialul din 2002 a fost unul al marilor erori de arbitraj. De
această dată, acestea au fost extrem de amplificate din cauza
faptului că s-au comis împotriva unor „giganți” ai fotbalului
mondial.

Pentru Italia, coșmarul a început încă din grupe, când împotriva
Croației și Mexicului li s-au anulat două goluri perfect valabile.
Chiar și așa, squadra azzurra au ieșit din grupă și au dat peste
Coreea de Sud. Împotriva jucătorilor lui Guus Hiddink, italienii au
avut din nou un gol valabil – golul de aur al lui Tomassi – care
i-ar fi calificat automat în faza următoare. Pe lângă această
decizie, de notat că Totti a fost eliminat, deși reluările au
demonstrat că decizia a fost una greșită și asiaticii au beneficiat
de un penalty controversat. Eroul negativ al acestei dispute a fost
ecuadorianul Byron Moreno.

Presa din Italia a făcut un scandal monstru și a fost, foarte
curând, acompaniată de jurnaliștii din Spania. Ibericii au întâlnit
aceeași echipă a Coreei de Sud, în sferturi, și au fost, la rândul
lor „tocați”. Două goluri perfect valabile le-au fost refuzate
spaniolilor, care, în cele din urmă, au pierdut la
penalty-uri.

2. „Golul fantomă al lui Hurst”

Anglia – Germania, 1966

Nemții s-au simțit răzbunați aseară, când arbitrul nu a validat
golul lui Lampard. O știe și Geoff Hurst, care ne-a demonstrat acum
mai bine de 40 de ani de ce avem nevoie de camere video pe linia
porții: ca să vedem când depășește mingea linia porții.

Se întâmpla în finala Cupei Mondiale din 1966, la 2-2, în
prelungirile partidei. Hurst a trimis în bara transversală, mingea
a atins pământul și elvețianul Gottfried Dienst a decis să valideze
golul, după ce s-a sfătuit în prealabil cu asistentul Bakhramov,
care s-a ales, după și cu o poreclă: „Stalingrad”

1. „Mâna lui Dumnezeu”

Anglia – Argentina, 1986

Pe primul loc nu poate fi decât Maradona. Cel mai faimos gol
controversat are inclusiv o denumire celebră. „Mâna lui Dumnezeu”
s-a petrecut la Cupa Mondială din 1986, la meciul Anglia –
Argentina, în sferturile de finală. Teoretic Maradona a sărit mai
bine ca portarul Shilton. Practic, mâna lui a „sărit” mai
bine.

Totuși, ceva mai târziu în acel meci, Maradona a reușit și unul
dintre cele mai frumoase goluri din istoria fotbalului.