Belo Horizonte, orașul semifinalei Brazilia-Germania, locul celei mai mari surprize din istoria fotbalului

În urmă cu 64 de ani, în orașul Belo Horizonte din Brazilia, la Mondialele din 1950, Statele Unite ale Americii învingeau Anglia cu scorul de 1-0 în ceea ce avea să devină cea mai mare surpriză din istoria fotbalului. Necunoscuta localitate avea să devină celebră, generații de microbiști de pe toate continentele având să afle și să se minuneze de miracolul de la Belo Horizonte. Echipa americană, compusă din amatori, imigranți care-și lăsaseră slujbele pentru câteva săptămâni, a învins principala favorită, Anglia, echipa formată din fotbaliști de profesie proveniți din cel mai vechi campionat profesionist din lume. Marți, pe Estadio Mineirao din Belo Horizonte, țara gazdă Brazilia se va întâlni cu Germania, într-o confruntare ce va decide cine va fi prezent în finala Campionatului Mondial 2014

Fotbalistul anului în Europa contra unui spălător de vase

Brazilia, Belo Horizonte, 1950. După trei ediții în care refuzase să se înscrie la o competiție inițiată de francezi și la care participau tot felul de „profani”, Anglia se prezenta pentru prima dată la Campionatul Mondial. În naționala Angliei erau prezenți jucători renumiți din toată lumea, printre care se număra și Stanley Matthews, considerat unul dintre cei mai buni fotbaliști englezi din toate timpurile. A fost primul jucător care a câștigat Balonul de Aur și „Football Writers’ Association Footballer of the Year” în același an. Anglia, țara primului campionat profesionist din lume, era, pe bună dreptate, marea favorită a Mondialului brazilian.

De cealaltă parte, Statele Unite veneau cu o echipă formată din fotbaliști amatori. Ed McIlvenny, de origine scoțian, era singurul fotbalist profesionist într-o formație în care se regăseau un poștaș, un șofer de tir, un profesor, un spălător de vase și un muncitor într-o fabrică de conserve. Fiul lui Ed povestește: „Tata era cel mai mic dintre cei nouă copii ai familei McIlvenny. A decis să își încerce și el norocul în Statele Unite, acolo unde locuiau deja două dintre surorile lui. S-a stabilit în Philadelphia, unde a lucrat ca ajutor de instalator și s-a ocupat chiar și cu livrarea de ouă și lapte înainte de a deveni jucător pentru Philadelphia Nationals, care câștigaseră campionatul cu două sezoane în urmă”. Datorită originilor britanice și a faptului că era singurul fotbalist cât de cât pregătit în acest sport, McIlvenny a fost ales căpitan la meciul împotriva Angliei.

Era un meci între David și Goliat. Casele de pariuri ofereau o cotă uriașă, 500/1, la câștigarea trofeului de către Statele Unite, ceea ce pentru mulți oameni din acea vreme părea chiar generos. Însă americanii aveau alte idei, după cum povestește Harry Keough, fundaș în echipa Statelor Unite la turneul din 1950. „Eram destul de încrezători. Reușisem să îi speriem bine de tot pe spanioli”, relatează jucătorul despre primul meci de la turneul din Brazilia, când Statele Unite au condus Spania cu scorul de 1-0 până în minutul 81(meciul s-a încheiat cu scorul de 3-1 pentru iberici). „Aveam două zile și jumătate de odihnă până la meciul cu Anglia și, sincer, niciunuia dintre noi nu i-a trecut prin minte că îi vom învinge. Ne-am hotărât doar să dăm tot ce avem mai bun din noi, în speranța că vom reuși să le punem probleme”.

Stanley Matthews, cel menționat în introducerea textului, nu a fost selectat pentru primul „11” ce avea să joace în meciul împotriva americanilor. În acea vreme nu se puteau efectua modificări în timpul meciului, astfel că Matthews nu a luat parte la acea partidă. „Conform tuturor celor care au scris despre Stanley Matthews, englezul a fost unul dintre cele mai mari talente pe care le-a oferit vreodată fotbalul. Dacă ar fi jucat atunci, probabil că Anglia ar fi câștigat. Doar că, și fără el în teren, ei erau considerați favoriți”, a continuat fundașul Keough în interviul oferit site-ului FIFA.

„Ne-au dominat complet. În procente, 85-90%”

Anglia câștigase 23 din cele 30 de meciuri jucate de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial și nu avea niciun motiv de îngrijorare în legătură cu meciul împotriva Statelor Unite. Confruntarea a avut loc pe 29 iunie 1950, la ora 18:00 (ora locală a Braziliei), iar lucrurile s-au desfășurat conform așteptărilor, englezii având 6 șuturi pe poartă în primele 12 minute ale partidei. „Ne-au dominat complet, încă de la începutul meciului. Dacă ar fi să mă exprim în procente, ar fi vorba de 85-90%. Și era ceva normal, erau fotbaliști mai buni ca noi”, a spus Keough. Doar că americanii au dat dovadă de pragmatism cu cele „10-15 procente” în care au avut mingea în acel meci.

În apropierea fluierului de final al primei reprize, americanii au lansat unul dintre puținele lor atacuri din acel meci. Mijlocașul Walter Bahr a expediat un șut către poarta apărată de englezul Bert Williams, iar continuarea o relatează Keough: „Joe Gaetjens a reacționat imediat și a încercat să-și pună capul pe traiectoria balonului. Mingea i-a șters capul și astfel și-a modificat direcția în care se îndrepta. Portarul era întins pe jos și nimeni nu știa unde se află mingea până când au văzut-o în poarta englezilor. Asta se întâmpla în minutul 37 al partidei, iar noi speram să reușim măcar să intrăm la pauză cu acest rezultat, pentru că englezii se înfuriaseră și au început să atace și mai agresiv ca înainte. Am ajuns la vestiare, dar nimeni din echipa noastră nu credea că vom câștiga partida”.

Căpitanul americanilor, instalatorul McIlvenny, a semnat cu Manchester

În ciuda faptului că a atacat poarta americanilor pe tot parcursul celei de-a doua reprize, Anglia a pierdut. Americanii s-au apărat eroic, iar meciul s-a încheiat cu scorul de 1-0. Rezultatul șocant a ajuns în toate colțurile lumii. Când British Broadcasting Corporation (BBC) a anunțat scorul la radio, majoritatea ascultătorilor au crezut că este vorba de o eroare. În Statele Unite, The New York Times au considerat că este o glumă. „Cred că americanii au fost mai surprinși decât englezii în legătură cu realizarea noastră. A fost un efort de echipă. Nu am fi reușit așa ceva dacă am fi jucat într-un sistem slab, pentru că ei erau mult mai buni ca noi. Și, desigur, a fost ceva special ce a contribuit la victoria noastră, pentru că așa ceva nu se întâmplă în fiecare zi”, a concluzionat Harry Keough.

Echipa Statelor Unite a pierdut cu scorul de 5-2 în ultimul meci din grupe, împotriva selecționatei statului Chile. A fost eliminată din competiție și a avut de așteptat 40 de ani până la următoarea calificare la Campionatul Mondial. La câteva săptămâni după meciul dintre Statele Unite și Anglia, căpitanul Ed McIlvenny s-a întors în Marea Britanie, unde a semnat un contract cu Manchester United…

„Miracolul de pe iarbă”, după cum este intitulat succesul americanilor în fața Angliei, rămâne unul dintre cele mai mari șocuri din istoria „sportului rege”, un memento al faptului că orice este posibil pe un teren de fotbal. Marți seară, fotbalul se întoarce la Belo Horizonte pentru încă un act memorabil: semifinala coloșilor Brazilia și Germania.