Să fim clari de la început: singurul lucru modern în dreptul olandezilor de la NEC nu a fost decât așezarea pe teren. Celebrul 4-3-3, vizibil de la o poștă în meciurile nației lui Van Basten. În rest… nimic. Obsedați de rezultatele Stelei și CFR-ului, elevilor lui Rednic le-a luat ceva până să găsească culoarele spre poarta lui NEC.
Păreau a nu avea mintea limpede. Tamaș a dat semnalul cu o lovitură de cap (6), dar „câinilor” le-a mai trebuit aproape o jumătate de oră până să priceapă. Adică până atunci când Dănciulescu a răsărit dintr-un mănunchi de olandezi și a trimis un trasor în bara lui Babos. Deși modești, batavii nu s-au lăsat mai prejos, bifând și ei o bară la șutul lui Van Beukering.
Intrată în alertă, Dinamo presează cu toate liniile. Se instaurează un soi de „Cartier Roșu” în suprafața oaspeților, numai că nu e timp de distracție, mai ales că arbitrul le refuză un penalty clar la Bratu la finalul primului mitan. A doua repriză începe cu aceeași atmosferă de mare meci în tribune, dar cu Dinamo ceva mai decisă. Intră și Mitea, copilul regăsit al peluzei roș-albe. Se presează poarta olandezilor, dar se și trage aer în piept la un gol turcesc al acestora. Dănciulescu are golul în bocanc, însă trage de aproape și foarte aproape de poartă. Nervi pe teren, nervi în tribune.
„Desculților” nu mai e un apelativ pentru oaspeți, ci pentru gazde. Publicul are și el răbdarea lui, dar nu poate suporta cum timpul trece cu NEC în jumătatea „câinilor”. Și trece cu pași repezi și chinuitori, lăsând în spate urmele unei noi rușini europene pentru alb-roșii.
Lucian Goian are prelungirile în vârful ghetei, dar șutează incredibil peste poarta goală în ultimul minut de joc. Rednic își pune mâinile în cap și meciul se termină 0-0. Dinamo va privi a doua oară la rând la televizor grupele Cupei UEFA.
Â
"Dinamo a dat de o echipă de locul 12 și nu a reușit s-o bată. Dintre toate echipele românești, Vasluiul a fost cel mai aproape de calificare" – Mircea Sandu, președinte FRF
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER