„M-am bucurat pentru Răzvan!”

„O îmbrățișare care a venit cam târziu”. Așa au ales să descrire cei doi comentatori imaginea în care Mircea Sandu, șeful FRF, l-a luat pe după gât pe Mircea Lucescu, antrenorul român care a făcut istorie cu Șahtior Donețk, miercuri seară, la Istanbul. După ce ani la rândul s-a speculat în presă relația rece dintre cei doi, din cauza căreia Lucescu n-a mai ajuns la echipa națională, a venit și momentul împăcării. Primul pas a fost numirea lui Răzvan la prima reprezentativă, apoi câștigarea Cupei UEFA de Mircea. Aproape de finalul carierei, Lucescu senior își încheie conturile cu fotbalul, dar și cu cei care lucrează în fotbal, de pe cai mari.

ProSport: Cum ați trăit finala Cupei UEFA?
Mircea Sandu: În mod normal, având în vedere cele două echipe, n-ar fi trebuit să am emoții la un astfel de meci. Numai că, la Șahtior, antrena Mircea Lucescu, juca Raț, iar Hexan era și el pe bancă. Prin urmare, am avut emoții pentru cei trei, dar și pentru Răzvan, care se afla în tribune.

La final, l-ați felicitat pe Mircea Lucescu, moment comentat de unii ca fiind venit cam târziu.
Am auzit și eu că ar fi spus comentatorii ceva în genul ăsta, dar n-am ce să comentez.

Păi s-a tot vorbit despre relația rece pe care ați avut-o cu Lucescu senior de-a lungul timpului.
S-a vorbit prin presă mai mult, pentru că n-a fost deloc așa. Dacă vrea cineva să mă creadă, atunci e bine. Dacă nu, nu!

Și de ce nu a mai revenit Lucescu la echipa națională?
Cred că cei care au fost selecționeri și-au făcut foarte bine datoria. Nu cred că e în regulă să discutăm acum cât de rău sau cât de bine e că nu a ajuns Lucescu antrenorul primei reprezentative.

Revenind la meci, cum vi s-a părut evoluția lui Șahtior?
Eu cred că Mircea a pregătit meciul foarte bine, lucru care s-a văzut foarte clar. Șahtior a jucat un fotbal de calitate, tacticizat, ca la carte. E numai meritul lui Lucescu ce a ajuns Șahtior în Europa.

Când va ajunge o echipă românească să-i calce pe urme?
Atunci când se vor face investiții de 30-0 de milioane de euro. Cam atât ar trebui să fie bugetul unui club pentru a ataca o finală de Europa League. Am speranța că, în 2012, atunci când Bucureștiul va găzdui ultimul act, o formație de la noi va ajunge să-și dispute ultimul act al competiției. Dar pentru asta trebuie un program serios de invsetiții.

E o afirmație hazardată dacă am spune că această Cupă Uefa este și un trofeu pentru fotbalul românesc?
Nu cred, având în vedere numele celor implicați direct. Mai ales că a apărut și triclorul pe podium. Dar nici  n-ar trebui să ne mințim singuri: în primul rând e trofeul Ucrainei! Lucescu, Raț și masorul Hexan au avut și ei rolurile lor extrem de importante, însă Cupa se duce la Șahtior. Mă bucur în special că Mircea a intrat în clubul select al antrenorilor care au cucerit o Supercupă și o Cupă UEFA! Și, bineînțeles, m-am bucurat și pentru Răzvan, care a suferit mult în tribune.

A luat lecții de la turci

Membru în Comitetul Executiv al forului continental, Mircea Sandu a profitat de finala Cupei UEFA pentru a studia în amănunt modul în care oficialitățile de la Istanbul au organizat evenimentul de miercuri seară. „Am luat o mapă de prezentare de la organizatori, pentru a vedea cum au procedat ei. Așa voi face și la Roma, pentru ca finala din 2012 de la București să iasă fără cusur!”, a precizat Nașul.

De ce s-au certat

Mircea Lucescu și Mircea Sandu au întrerupt relațiile cordiale în momentul în care, la finele începutul anilor 2000, primul a ratat șansa de a fi din nou selecționer. În ciuda faptului că se puseseră de acord, Lucescu și Sandu nu au mai apucat să lucreze împreună din motive necunoscute încă. „Tata a fost selecționer pentru o seară, iar dimineața nu mai era. Nu vreau să pățesc și eu la fel”, spunea Lucescu jr înainte de oficializarea numirii lui în postul de antrenor al primei reprezentative.