Morișca braziliană

Lipsită de fantezie, ca urmare a suspendării singurului jucător capabil să inventeze la mijlocul terenului, Diego, echipa germană a ales o partitură mult mai prudentă decât jocul ei obișnuit, pentru a asigura de fiecare dată dublajele necesare la acțiunile desfășurate de oamenii lui Lucescu în special pe axa Cigrinski – Fernandinho – Jadson.

Singurul pe umerii căruia a rămas pe cât posibil sarcina ruperii ritmului a fost Mesut Ozil. Altminteri, la Werder, Schaaf a mers datorită staturii superioare pe angajările în adâncime pentru Pizzaro, pe fazele fixe și aruncările de la margine devenite mai mereu un fel de cornere mai mici în căutarea „capului” câștigător.

Lucescu a început în sistemul 4-2-3-1, asigurând o mare varietate a acțiunilor prin morișca de pase a celor cinci brazilieni, la care s-au adăugat constant urcările celor doi laterali, Srna și Raț. Aici a stat cheia superiorității tactice a ucrainenilor, în neta supremație la firul ierbii dată de glezna fină a brazilienilor. Însă meciul s-a complicat incredibil pentru că Șahtior nu are portar de finala Cupei UEFA și gafa sa a semănat cu un harakiri, care în plan mental „fracturează” și cea mai fină gleznă plămădită de nisipul Copacabanei.

Sub ochii lui Răzvan

La capitolul susținere din partea tribunelor, Mircea Lucescu și echipa sa au câștigat clar disputa cu tabăra germană. Au fost fani ai Galatei și de la Beșiktaș, purtând fulare sau stegulețe portocalii, culorile Șahtiorului, chiar și suporteri ai lui Dinamo Kiev! În tribune s-a aflat și fiul lui „Il Luce”, selecționerul Răzvan Lucescu, alături de mama sa, doamna Neli.