„O viață aștepți așa ceva!”

17 ore trăite la maximum, dintre care doar două de somn, așa a arătat scurtul sejur petrecut de Răzvan Lucescu la Istanbul.

A plecat miercuri seara, după antrenamentul de la Brașov al echipei sale și de la aeroportul Ataturk a ajuns direct la stadion. Abia a apucat, în nebunia de la arena lui Fener, să-i transmită baftă tatălui său și să-l asigure că toată familia s-a reunit în tribună. S-a așezat alături de soție și de copiii săi undeva în mijlocul tribunei 1, departe de oficiala plină de boșii fotbalului și apoi a început calvarul. Cel al trecerii minutelor, mai ales spre finalul partidei. “A fost greu, vă dați seama ce emoții am avut… Și eu, și copiii, toată familia… ne gândeam la tata, la trăirile prin care trece, la ce simte acolo jos, pe bancă… Era, practic, momentul pentru care muncise toată cariera. O viață întreagă aștepți pentru un asemenea triumf”, povestește Răzvan, care pare că nu-și poate ascunde emoțiile nici a doua zi…”Am trăit fiecare fază a meciului cu sufletul la gură”…

Prelungirile au trecut cel mai greu. Unghiile lui Răzvan lasă urme roșii în palme, de la încleștarea pumnilor. Marilu, venită special de la Londra,unde învață, își ține fratele de mână, pe Matei și-și întreabă tatăl câte minute mai sunt…Încadrați de Ana și Răzvan Lucescu, nepoții lui “nea Mircea” trec și ei prin cele mai mari emoții din viața lor. Fluierul final îi aruncă pe toți în sus de bucurie. “Este o satisfacție imensă. O Cupă foarte muncită. Mă uitam din tribună la tatăl meu și-l vedeam cât putea să fie de fericit…Asta contează cel mai mult. Mă așteptam să bată Șahtior, mereu i-au pus pe nemți în dificultate”, spune Răzvan, după care își amintește că și el a fost la doi pași de un asemenea moment. “Acum parcă simt un regret și mai mare, cred că asta simt și cei de la Steaua, cât de aproape am fost și noi…”

După meci, Răzvan și familia au plecat spre hotel, unde l-au așteptat pe Mircea Lucescu. Nu s-au văzut cu el decât abia la ora 3 noaptea. “Am apucat să vorbim destul de puțin, la ce nebunie a fost acolo, a scăpat foarte târziu de la stadion. O să avem timp de povești în vacanță…”, încheie Răzvan povestea nopții în care n-a mai apucat să doarmă decât două ore.

Matei i-a dus steagul bunicului

În toată nebunia de după fluierul final, Răzvan Lucescu nu a avut decât un singur gând, să găsească o soluție pentru ca drapelul tricolor să ajungă la tatăl său. Un bun prieten al selecționerului reușise să pătrundă cu steagul în tribună, însă misiunea cea mai grea era ca acesta să ajungă de aici pe gazon, la Lucescu senior.

Numai că vigilența stewarzilor era extrem de greu de înșelat, iar soluția a venit de la nimeni altul decât micul Matei, nepotul lui Mircea Lucescu. Fiul lui Răzvan a luat drapelul și a reușit să se strecoare până la nivelul gazonului, acolo unde i l-a pasat bunicului său, astfel că acesta a reușit sățl afișeze, mândru, la festivitatea de premiere.

Răzvan n-a rămas dator

În toamna lui 2005, în grupele Cupei UEFA, Rapid învingea la Donețk pe Șahtior. A fost atunci victoria fiului, Răzvan, împotriva ilustrului său tată. După meci, la conferința de presă, Mircea Lucescu avea să facă un gest încărcat de emoție, sărutându-și fiul pe creștet. Miercuri seară, la Istanbul, la petrecerea de după cucerirea Cupei UEFA de către Șahtior, Răzvan Lucescu avea să întoarcă dovada de afecțiune, sărutându-și la un moment dat tatăl tot pe creștet!