„Eram săracii săracilor”. Povestea lui Alexis Sanchez, atacantul pentru care Arsenal a plătit o avere
Sunt multe exemple de fotbaliști care și-au trăit copilăria în sărăcie. Chilianul Alexis Sanchez (25 de ani) este unul dintre aceștia, pentru că primii ani ai vieții sale compun una dintre cele mai dramatice istorisiri din lumea „sportului rege”.
Alexis Sanchez s-a născut în Tocopilla, o regiune minieră din nordul statului Chile. A fost părăsit de tatăl său când încă era un copil, astfel că a fost crescut doar de mama sa, care lucra ca femeie de serviciu la școala în care Alexis a învățat.
„Eram copil și îmi displăcea faptul că mama era nevoită să lucreze”, a povestit Alexis într-un scurt metraj făcut de HBO pe povestea vieții sale. „Când făcea curat la școală, eu mă ascundeam. Nu îmi plăcea să o văd acolo”.
Nu numai că a fost nevoit să își vadă mama muncind ca femeie de serviciu pentru a-și întreține cei 4 copii, dar Alexis a muncit de mic pentru a putea supraviețui, după cum povestește și fratele acestuia.
„Alexis (poza dreapta) nu a avut nimic în copilărie. A trebuit să lupte pentru tot ceea ce a dobândit acum”, a relatat Humberto Sanchez pentru presa din Anglia, țara în care fratele său va juca din sezonul 2015-2016. „Eram cei mai săraci dintre săraci, așa că Alexis a fost nevoit de mic să câștige bani în orice mod posibil. Spăla mașini pentru câteva monede sau făcea tumbe pe stradă, pentru ca trecătorii să îi ofere câte un bănuț. Era ca un mic gimnast”.
„Uneori, boxa pe străzi pentru a distra lumea. Iubește boxul”, a continuat fratele noului atacant de la Arsenal. „O cunoștință avea niște mănuși mai vechi, pe care Alexis le folosea atunci când se lupta cu alți băieți de vârsta lui. După meci, vecinii îi dădeau niște bani, dar erau foarte puțini pentru ceea ce avea el de îndurat”.
„Au fost momente în care Alexis era atât de înfometat încât bătea la ușa vecinilor și le cerea pâine. I-au oferit întotdeauna din puținul lor. Oamenii din cartierul nostru știu să își poarte de grijă unii altora”.
- „Trecutul este ceea ce îl motivează să reușească pe teren. Știe cât de binecuvântat este că a ajuns acolo unde se află acum și nu uită niciodată de unde a plecat”. – Humberto Sanchez, fratele lui Alexis
Alberto Toledo, antrenorul echipei de tineret de la Club Arauco, a fost cel care l-a descoperit pe Sanchez. „Era evident că puștiul avea talent, viteză, putere, un șut bun și inteligență fotbalistică. Am vorbit cu mama lui și am convins-o să îi dea voie să se antreneze la școală”, a relatat Toledo.
„Familia sa nu își permitea taxa lunară de 1,000 de pesos (n.r. – aproximativ 6 lei). Dar era atât de bun încât i-am permis să se antreneze fără să plătească. Nici măcar ghete de fotbal nu avea. După ce l-a văzut cum joacă, primarul s-a oferit să îi cumpere prima lui pereche. A fost extrem de entuziasmat”.
- „Am avut un meci la care Sanchez a întârziat. Eram conduși cu 1-0. Apoi a intrat el pe teren și a marcat de 8 ori. Cam atât de bun era Alexis”, a relatat un prieten de-al atacantului.
Povestea lui Sanchez a continuat la cluburile de fotbal chiliene Cobreloa respectiv Colo Colo. Din Chile, jucătorul a ajuns în Argentina la River Plate, club care la propulsat în fotbalul din Europa. Primul său club de pe „Bătrânul Continent” a fost Udinese din Italia, de unde a ajuns la Barcelona. În vara acestui an, după un număr de performanțe notabile pe care le-a avut la Campionatul Mondial din Brazilia, Sanchez a fost achiziționat de Arsenal în schimbul sumei de aproximativ 44 de milioane de euro.
Alexis Sanchez, la unul dintre antrenamentele pe care naționala statului Chile le-a susținut la Campionatul Mondial din Brazilia
Este de admirat faptul că jucătorul nu a uitat de unde a plecat. Cu ocazia ultimului Crăciun, acesta și-a vizitat orașul natal pentru a împărți dulciuri și tricouri de fotbal copiilor nevoiași. În plus, fotbalistul a donat circa 200.000 de euro pentru reabilitarea a cinci terenuri de fotbal pentru copii.
„Dacă nu aș fi devenit jucător de fotbal, probabil aș fi ajuns un miner, sau ceva de genul. Oricum, cert este că aș fi făcut ceva. Am fost motivat să reușesc în fotbal pentru a-mi ajuta familia și oamenii din Tocopilla”, a încheiat jucătorul chilian în vârstă de 25 de ani.