Impactul României la EURO 2024 va fi cuantificat cu adevărat doar în timp, momentan trăim bucuria prelungită a unor amieze și nopți germane pentru care, să recunoaștem, nu eram pregătiți. După multă vreme, jucătorii au fost mai pregătiți decât suporterii României.
Am învins categoric Ucraina, am luptat reconfortant cu Belgia, locul 3 mondial, și am câștigat uimitor o grupă de European după un 1-1 al demnității și al sacrificiului cu Slovacia. De aici încolo, România – Olanda pe Allianz Arena în optimi de finală este clar cea mai mare provocare din cariera acestor jucători și a selecționerului. Dar și din „cariera” de suporteri a celor mai tinere generații de români.
Dincolo de contextul sportiv istoric al performanței reușite până azi la turneul final din Germania, Generația de Suflet unită, botezată și transformată funcțional de Edi Iordănescu are deja o semnificație amplă. Cu care merită din plin să prefațăm România – Olanda. Sunt cel puțin trei motive, greu de digerat, pentru care Generația de Suflet înseamnă mult mai mult decât România în optimi la EURO.
Până la urmă, dincolo de golaveraje și cornere, posesie și tranziție negativă, totul se reduce la fericire. Fotbalul în sine e fericire pură. Pentru cei care îl joacă, pentru cei care îl urmăresc. Iar Generația de Suflet la EURO 2024 a reușit să facă cei mai mulți români fericiți în același timp de la Revoluția din 1989 și până azi.
Da, s-a ajuns la această realitate și pentru că avem instrumentele media și social media de azi, pe care nu le aveam, spre exemplu, la World Cup 94. Emoția s-a propagat amplu iar detaliile poveștii au căpătat nuanțe fascinante pe care alte povești de succes din fotbalul nostru și nu numai nu le-au avut cu decenii în urmă.
Foarte mulți români pe stadioane la EURO, mulți români în fața televizoarelor, pe fondul unui popor care se reîntoarce, după dezamăgiri și convulsii, cu o sete nebună spre bucuriile primare. Le devorează și se simte devorat de ele.
Generația de Suflet a cucerit prin întoarcerea la identitate. Și a unit, într-o perioadă a maximei scindări din tot și din toate.
A unit românii din țară cu diaspora, a netezit cu vremelnicie caldă fracturile inerente dintre generații, a amestecat preferințele muzicale și a străpezit orgoliile. S-au bucurat nebunește intelectuali, interlopi, impostori, copii, bombardieri, cerșetori și antreprenori de succes la același gol al aceluiași român în același meci. Sună simplu? E foarte, foarte rar.
În trecutul recent ne-au unit parțial furia, frustrarea, indignarea, neputința sau corupția. Durerea.
”Uite că am ajuns să ieșim din casă și de bine”. Mesajul de pe insta al unei românce surprinse de fericire.
Spre niciun turneu final n-am plecat dintr-un punct situat mai jos decât cel din care am plecat acum.
Cu un campionat intern fără forță și aproape inexistent în competițiile continentale. Cu stranieri din fotbalul arab, Serie B sau Turcia ori rezerve la cluburile din ligi cu ștaif. În continuarea unor campanii ratate și a unor înfrângeri în cascadă. Cu un selecționer tânăr, Edi Iordănescu, aflat în fața celei mai complicate misiuni din CV-ul său și printre cei mai prost plătiți din Europa fotbalului care contează.
Ambalați totul în neîncrederea publică, biciul conspirațiilor, caterinca pe post de soluție și vagoane de intrigi pornite din agendele personale ale personajelor din fotbalul românesc. De aici am plecat!
Realist, nimic nu ne recomanda să ne calificăm la EURO. Dacă am fi pus pe o coală cu două coloane argumentele, pe partea cu „DA” rămânea suficient loc liber cât să-și facă Edi toate schemele din preliminarii!
Nimic nu ne recomanda să ne calificăm la EURO, iar Generația de Suflet a reușit asta fără înfrângere, câștigând grupa.
Nimic nu ne recomanda să învingem Ucraina. Și Generația de Suflet a făcut-o cu 3-0, printr-un meci convingător cap-coadă. Nimic nu ne făcea, nici măcar atunci!, să pariem că vom avea șansele noastre cu Belgia, locul 3 mondial, și că vom lupta în câteva momente cu pieptul umflat.
Nimic nu ne recomanda să câștigăm grupa la EURO în Germania. Și Generația de Suflet a făcut-o.
După ani buni, românii scandează în timpul meciului naționalei numele unor jucători din teren. Culmea, cei mai mulți fundași, mijlocași defensivi, portarul! Iar în minutul 75 al unui meci la Koln în care Belgia conduce cu 2-0, zeci de mii de români cântă imnul în tribune.
Prin felul ei straniu și captivant de a fi, care merită disecat într-o analiză distinctă, prin coexistența contrariilor și augmentarea câtorva idei și valori esențiale din ființa românească, Generația de Suflet e prima care eliberează echipa națională de presiunea Generației de Aur.
Blocată la rându-i multă vreme sub dulcea povară World Cup 1994, Generația de Suflet a spart în teren oglinda și a dărâmat neobrăzat clepsidra de pe noptiera amintirilor. Fără să se împotrivească trecutului, ba chiar cu smerenie și discurs curat, a făcut un prezent și o brumă de viitor, poate chiar fără să își dea seama de asta.
Între puștii de azi și World Cup 1994 sunt cam 30 de ani. Că ne convine sau nu, ei se vor raporta deja la Generația de Suflet, nu la cea cu Hagi în frunte. Înainte să îi acuzăm, să ne amintim că noi, la vârsta lor, prin 1995-2000 nu ne puteam raporta nicidecum la Generația Guadalajara 1970. Părea din altă lume! Ei bine, tot vreo 30 de ani ne despărțeau de Dembrovschi și Lucescu jucător!
Iar fotbaliștii care vor îmbrăca de la anul tricoul României nu vor mai fi atât de frământați sub paradisul pierdut al Generației de Aur. Vor fi însă pe jar sub ecoul fierbinte al Generației de Suflet. Ceea ce nu e la fel de greu, să fim drepți. Cel puțin acum nu e.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER