Pe 25 martie 2022, Edi Iordănescu debuta în postura de selecționer al României la 43 de ani, 9 luni și 9 zile. Astăzi, în preziua marelui test al tricolorilor cu Columbia înainte de EURO 2024, se împlinesc așadar doi ani cu Edi Iordănescu selecționer. Ce s-a schimbat și cum la națională? Care au fost reperele acestei transformări neverosimile, de la un vestiar demoralizat și o echipă care a ratat, pe rând, Mondialul 2018, EURO 2020 pe care l-am și găzduit, Mondialul 2022 spre tricolorii care au câștigat neînvinși, în fața Elveției, o grupă de calificare la EURO 2024?
ProSport îți prezintă o analiză a parcursului, conturată din informații obținute în exclusivitate din culisele echipei naționale și cifre uimitoare, care va fixa așa cum părea greu de crezut la început realitatea echipei naționale de azi și premisele ei pentru ce va urma!
EURO 2016 cu Anghel Iordănescu selecționer a fost ultimul turneu final cu România prezentă. Dar aventura s-a încheiat amar, eliminare din faza grupelor după un eșec în fața Albaniei. Ce a urmat? Germanul Christoph Daum a fost numit pe banca tricolorilor, dar a ratat calificarea la Mondialul 2018.
A venit apoi Cosmin Contra, care și-a asumat promovarea masivă a generației tinere, semifinaliștii EURO U21 din 2019. Nu mai puțin de 10 fotbaliști de bază ai României de azi au debutat în mandatul său, de la Bancu, Ianis Hagi, Cicâldău și Drăguș, până la Pușcaș, Florinel Coman, Nedelcearu și Rus. Dar calificarea la EURO 2020, turneu final la care și noi am fost gazde, nu s-a obținut. Mirel Rădoi, după plecarea lui Contra, a avut un baraj pentru Campionatul European, cu Islanda, pe care l-am pierdut.
Și nici obiectivul Mondialului 2022 nu a fost ulterior îndeplinit. Cu Rădoi selecționer au debutat la națională Burcă, Moruțan, Mihăilă, Olaru, Marius Marin sau Rațiu, însă ceva nu se închega încă.
În ianuarie 2022, Edward Iordănescu este numit selecționerul României. Ce găsește? Trei campanii ratate la rând, un vestiar demoralizat de plecările lui Contra și Rădoi, ultimul realmente regretat la acel moment de jucători.
De la Mircea Sandu, fostul președinte FRF, care a considerat numirea lui Edi Iordănescu o greșeală, făcută la intervenția lui Anghel Iordănescu pe filiere politice, până la Dumitru Dragomir, fostul președinte LPF, care declara că „s-a terminat treaba cu valoarea, cine are pile ajunge la națională”, așa s-a construit un curent masiv înainte chiar ca Edi Iordănescu să debuteze ca selecționer! Curent augmentat de o parte a presei, completat de alte voci din fotbalul românesc.
Ce s-a întâmplat pe teren, acolo unde lucrurile sunt indiscutabile și scenariile sunt anulate de scorul final? În doi ani au fost, până azi, 21 de meciuri în toate competițiile, cu 16 victorii și remize pentru România. Și naționala se întoarce la un turneu final, EURO 2024, după aproape un deceniu de absență.
Într-un amplu material cu dezvăluiri în exclusivitate, ProSport prezenta AICI în noiembrie anul trecut cinci episoade relevante despre transformarea naționalei. Emblematice, pentru că ele rezumă cumva modul de acțiune al lui Iordănescu asupra realității din 2022 a naționalei dar și felul în care a controlat lucrurile pe parcurs. Totul poate fi rezumat în cinci replici ale lui Iordănescu, dezvăluite de sursele noastre în materialul amintit mai sus, care acoperă implicit cinci mari probleme de atunci ale naționalei:
„Disciplina și efortul nu se negociază aici! Organizare, seriozitate și nimic în afară de fotbal și de România!”
„Adio bisericuțe, adio nazuri! Crezi că ești de neînlocuit, nu joacă România fără tine? Nu avem, din păcate, astfel de jucători!”
„Inima și dăruirea sunt criterii de selecție. Nu există mari diferențe de valoare între mulți jucători. Naționala nu e piață să crească fals cotele!”
„Nu am nevoie de meteoriți de prin campionat, ci de caractere. Altruism, sacrificiu și familie vreau să văd! La EURO sa califică echipe, nu jucători”
„Dacă aveți pe jumătate încredere în voi câtă am eu, vom reuși! Mă pun scut oricând și oricum pentru voi și potențialul vostru”
Debutul lui Edi Iordănescu a fost încâlcit. Un 0-1 cu Grecia, amical, la București. Din lotul de atunci au dispărut, treptat, din circuitul de acum al tricolorilor, Maxim, Mitriță, Toșca, Ivan, Camora, Bordeianu. Din mandatul predecesorului Mirel Rădoi nu au mai apărut jucători precum Alex Băluță, Căpușă, Albu, Budescu, Bicfalvi, Al. Crețu.
Campania de Liga Națiunilor din 2022 a fost un fiasco. Ultimul loc în grupă după înfrângeri tur-retur cu Muntenegru, eșec în Bosnia-Herțegovina, remiză în Finlanda. FRF putea să încheie mandatul lui Edi Iordănescu, potrivit contractului. Nu a făcut-o.
Contestatarii s-au înmulțit, scenariul postului nemeritat de selecționer a devenit stereotip în aproape orice discuție publică legată de Edi Iordănescu și de națională. Însă, în background, realitatea, că ne convine sau nu, este că măsurile impuse de Edi Iordănescu începeau să miște lucrurile. În culise, încă aproape deloc pe teren.
Disciplina, principiile de organizare, spiritul de luptă, încrederea în potențialul evaluat real, mentalitatea pozitivă. Toate păreau limbă de lemn. Dar Iordănescu s-a încăpățânat să le repete și aplice câinește la acțiunile tricolorilor. Când vorbea de forța grupului, zâmbeam aproape toți. Și, fără jucători exponențiali, fără să avem, iată, eroi ai calificării!, naționala merge la EURO 2024. Prin forța grupului.
Grup despre care mama lui Radu Drăgușin vorbește azi, AICI, spunând că fiul său, fotbalistul lui Tottenham, se simte ca într-o familie extraordinară la națională. Despre care Răzvan Marin, Nicolae Stanciu, George Pușcaș, Valentin Mihăilă, adăugați orice nume din orice generație a tricolorilor de azi, au mărturisit public, întrebați sau nu pe acest subiect.
Edi Iordănescu e un tip norocos, asta că admite sau nu. E adevărat la fel cum e de adevărat faptul că România nu s-a calificat cu noroc la EURO 2024. Nici pe departe.
Am avut noroc la tragerea la sorți cu o grupă abordabilă având în vedere nivelul fotbalului nostru, nivelul competiției interne, numărul de stranieri la cluburi relevante și, mai ales, reprezentarea cluburilor românești în competițiile europene.
Am avut ȘI noroc la 2-2 în Elveția, la fel cum am avut ghinion să nu înscriem la 0-0 cu Belarus, la Budapesta. Cine spune că am avut noroc cu situația Israelului…
Despre eliminarea lui Muriqi pe Arena Națională, care ne-a deschis drumul spre 2-0 cu Kosovo, voi scrie cândva cu detalii senzaționale. Nu e nicidecum noroc, dar nu m-ați crede acum 🙂
Am terminat cu 7 puncte peste Israel, peste primul loc din grupă în afara EURO 2024. Așadar, și fără punctul cu Elveția din deplasare, tot eram la EURO. Calificarea s-a obținut, în concretețe fotbalistică, pentru că:
România este, încă, o națională pe care o încurcă mingea. Nu putem construi ofensiv eficient atunci când suntem peste adversar. Vezi 0-0 în Belarus, 1-1 cu Irlanda de Nord. În concluzie, suntem rareori mai buni decât adversarul, dar când se întâmplă asta, nu putem să o arătăm!
Rezultatele tricolorilor vin după chinuri și sacrificii în teren, dar și pentru privitori. Nu totdeauna chinul și sacrificiul aduc însă rezultatul! Modul de luptă nu e o soluție universală și, dacă nu se întâmplă ceva, nu știu ce, când vom ajunge să pierdem după chin și sacrificiu va fi de o mie de ori mai dureros și enervant decât după un joc bun.
Fără goluri, totul rămâne poveste. Nu avem un atacant constant și inspirat la echipa națională. Suntem poate singura națională calificată la EURO 2024 sau cu pretenții pe continent ai cărei atacanți centrali, Alibec și Pușcaș, au marcat doar un sfert din toate golurile echipei în preliminarii! Doar 4 din 16!
Grupul s-a construit și funcționează. Mentalitatea e diferită, dar reacția la presiune în fața unui stadion umplut de români pune mari semne de întrebare. Ca mai mereu. S-a văzut înainte meciului cu Israel, 1-1 de la București, s-a simțit și cu Irlanda de Nord. Dacă se vede și la EURO, unde vor fi zeci de mii de români în tribune, e groasă!
Suntem dependenți aproape total, după doi ani de mandat dar pe fondul realităților fotbalului nostru, de câțiva jucători pe anumite posturi. Bancu. Rațiu. Stanciu. Deja foarte mult.
Dincolo de cei 20 de tricolori cărora le-a oferit debutul până azi, lăsând deoparte preliminariile EURO 2024 cu 10 meciuri fără înfrângere și o grupă câștigată în fața Elveției, Edi Iordănescu are umbrele și luminile lui, ca fiecare.
Dar de la „băiatul lui Tata Puiu numit pe pile și pe filieră politică” în funcția de selecționer al României, cert este că astăzi Nicolae Stanciu, căpitanul tricolorilor, îi arogă 90% din meritele calificării la EURO 2024. Nici nu contează dacă are sau nu dreptate.
Încăpățânat în postura scrâșnetului din dinți, Edi Iordănescu nu e ușor de îndrăgit. Partea bună e că nici nu trebuie. Mereu frământat și fixat pe fundamentul unei gândiri analitice foarte rare în peisajul nostru fotbalistic, nu are nici efervescența delicioasă la presă a lui Șumudică, nici background-ul fotbalistic al lui Adi Mutu, ca orice declarație să-i devină titlu de știre.
Constant cu rigurozitatea până în pânzele albe, se folosește de cuvinte și de cifre. Deși nu acceptă asta, reacționează mai mereu la atacuri, chiar dacă indirect, și le întoarce dezarmant, mai ales când țintele sunt jucătorii.
Încrâncenat aproape mereu, când detonează o frântură de glumă sau replică amuzantă se râde de zece ori mai mult decât te așteptai. Are mult din Anghel Iordănescu, dar poate e bine că nu tot. La fel cum a știut să păstreze ce e bun din câștigurile mandatelor Contra și Rădoi, parcă ar fi avut șansa să aleagă arhetipurile din moștenirea genetică.
Edi Iordănescu e antrenor de făcut echipă și de îndeplinit obiectiv, nu unul de aplauze și de faze instagramabile. Până una alta, arătăm a echipă în 2024 față de 2022. Iar obiectivul e îndeplinit. Vara asta, în loc de telecomandă, o să căutăm inima când cântă imnul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER