Selecționerul Edi Iordănescu împlinește 46 de ani, cu doar o zi înainte de România – Ucraina, debutul naționalei la EURO 2024 și cea mai mare provocare din cariera lui de până acum. Povestea lui Edi de până azi e oricum o variantă excelentă, într-un dicționar imaginar de sinonime, la „nimic nu e întâmplător”.
Pe durata celor 6 zile de cantonament cu naționala României la Wurzburg, în nordul Bavariei, selecționerul a trecut parcă printr-o jumătate de secol. Și e doar începutul unei aventuri la EURO care sperăm să-l îmbătrânească și mai mult, prin tricolorii prinși în miza turneului cât mai mult timp!
Fotoreporterul Mihai Pop din echipa ProSport la EURO 2024 l-a urmărit îndeaproape pe Edi Iordănescu pe durata tuturor antrenamentelor, acolo, în focul atelierului turnat pe gazon. Unde chipurile nu mai pot fi mimate. Iar stările nu mai sunt acoperite de cuvinte calde. La 46 de ani, acestea sunt cele 10 imagini simbol ale selecționerului României!
Am intitulat această idee, pe jumătate dar, pe jumătate provocare și analiză, parafrazând celebrul roman „Generalul în labirintul său” al columbianului Gabriel Garcia Marquez. Pentru că fiul generalului Anghel Iordănescu, un personaj revoluționar pentru prezentul naționalei noastre din ultimii doi ani, pare totdeauna prins într-un labirint. Cu frământări și dileme, uneori constrastante și alteori complementare, reflectate excepțional în aceste 10 imagini pe care vi le împărtășim.
Și pe AKON Arena din Wurzburg, în pregătirea debutului la EURO 2024, Edi Iordănescu a rămas creatorul spiritului care a legat practic naționala României de azi. Lider și motivator, cu o perseverență aproape maladivă în urmărirea planurilor multiple pe care le construiește cu minuțiozitate enervantă pentru îndeplinirea obiectivelor.
Până la urmă, el a crezut primul, cel mai mult și pe toată durata drumului în faptul că vom fi la EURO 2024. Și suntem!
Nu există secundă din antrenamente, dar și din viața naționalei în cantonament, care să nu se scurgă fără știrea lui Edi Iordănescu. Sună ca o exagerare, dar concretețea realității e izbitoare. De la decorarea hotelului Melchior Park unde trăiesc în aceste zile tricolorii, până la fiecare fragment de exercițiu în pregătire, selecționerul!
Miroase a dictatură? Până azi, niciunul din jucători nu s-a plâns. Ba din contră.
Dacă naționala României de azi e o familie, atunci una din regulile de bază, nescrisă dar simțită prin toți porii de toți cei implicați, e să nu-l superi pe Edi Iordănescu. De la staff la jucători.
S-a pus mereu scut pentru tricolori atunci când neputința lor a început să depășească limitele devotamentului. Vezi AICI exemplele indiscutabile. Dar se face arc și e grav dacă-i intri în țintă atunci când „miroase” ezitările, o frântură de neimplicare sau un ciob de îndoială.
Jucătorii naționalei vorbesc și despre un Edi Iordănescu diferit de imaginea stereotip a încruntatului cuprins mai mereu de fulgerele frământării.
Un tip cu care se râde în hohote (rar, dar bine!), mereu atent la nevoile lor personale, implicat total în problemele fotbaliștilor, de orice natură ar fi acestea. Și fără figuri inutile. Care nu se sfiește să pună umărul și să sufere alături de echipă, în orice formă.
Edi Iordănescu e și în Germania, la EURO 2024, pe modul „ochii în șapte”. Acum, poate chiar la un alt nivel. Colectează informații, e rezervat când vine vorba de potențiale situații pozitive pentru noi, cântărește și radiografiază cu circumspecție.
Asta și pentru că e un perfecționist care te poate trimite foarte ușor, deși involuntar, la „neuro” dacă nu lucrezi pe aceeași lungime de undă cu el!
Cei mai mulți tricolori vorbesc despre cel mai pasionat antrenor cu care au lucrat până azi, referindu-se la Edi Iordănescu drept un expert al analizei antrenamentelor și adversarilor, care identifică zonele cele mai neașteptate de unde se poate specula ceva în avantajul echipei.
Nebun după fotbal și atât de prins în meseria lui încât e foarte greu să nu sfârșești orice tentativă de discuție cu el în… Ucraina și fotbaliștii ei.
Poate cea mai mare calitate a selecționerului Edi Iordănescu, desprinsă tot din mărturiile jucătorilor naționalei, ține de modul cum pregătește tactic partidele. Obsesia pentru organizare și disciplină în teren, plecând de la aceleași caracteristici în afara stadionului.
E ipostaza cea mai comună pentru Edi Iordănescu. Altminteri colaborativ și receptiv la feedback, se retrage de foarte multe ori pe zi, poate fără să știe chiar, într-o carapace a solitudinii și a frământărilor.
E un singuratic deghizat, fie și inconștient. Așa cum îi și place să spună, își asumă deciziile. Așa cum e posibil să nu bănuiască, se mistuie generos și într-o singurătate asurzitoare în tot procesul din spatele lor.
E un pleonasm, până la urmă, să spui că Edi Iordănescu e autoritar. Partea bună, însă, e că selecționerul e și suficient de vocal în exprimarea autorității. Asta pentru că explică, indiferent de tonul pe care o face, folosește argumente și evită confruntările absurde.
Cel mai probabil e o strategie de a ține tricolorii în priză. Non-stop. Oriunde. Oricând.
A trebuit ca Mihai Pop să tragă peste 3.000 de cadre, timp de 6 zile cu Edi Iordănescu la antrenamentele de la Wurzburg ca să avem această imagine. Selecționerul zâmbind. E singura! Pe bune!
La mulți ani, Edi Iordănescu!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER