Edi, scoate biciul că e groasă! Ne-am făcut de râs și nici n-am plecat de-acasă! Cronică de Gabriel Berceanu la România – Liechtenstein 0-0

În logica proprie, „nu mă uit la meciul naționalei dacă nu joacă al meu titular”, Gigi Becali ar trebui să deschidă trei televizoare acum, cu Șut, Olaru și Coman în echipa de start a României. Cineva trebuie să țină însă departe de el foaia oficială de joc, pe care responsabilul UEFA de meci a făcut o năzbâtie. Darius Olaru e trecut fundaș stânga, iar cum situația lui Radunovic e tot neclară, poate că Ferguson…

”Joacă România, calificată la EURO, și voi tot nu mai terminați cu Becali! Rușine!”. Ei, lăsați concursurile de patriotism fără fapte. Dar să fim mai buni. Mergem la EURO. Și e totuși un România – Liechtenstein, calm. Sau nu?

Între sindromul impostorului și cel al paradisului pierdut, ce scurtă și amărâtă ni-i vremea!

Toți la un pas, dar rămânem pe loc

Cicâldău și Olaru sunt agresivi, cum sigur și-a dorit Edi Iordănescu, dar macină în gol iar când iese un dram de făină, oricum n-are cine să crească pâinea. Racovițan se trezește la 3 metri de gol dar trage în piciorul portarului, Florinel încearcă din toate pozițiile însă nu intră nimic. Nici la lovituri libere, unde alternează cu Ianis. Prinde și Pușcaș partea lui de ocazie, o lovitură de cap moale.

Liechtenstein e cum îl știam și cum probabil va rămâne, iată că unele echipe mici înfruntă zicalele deja obosite. Toți în jurul careului, stup haotic, dar cum-necum agasanți și productivi, fie și din întâmplare.

Românie, chin e numele tău!

E clar că doar din schimbări de direcție sau faze fixe e rost să desfacem. Pentru că Hagi n-are inspirație în duelurile directe momentan, execuția salvatoare de la Coman se amână, și cam la ei ar fi fost așteptările unei invenții. Dintr-o diagonală, tocmai cu cei doi legați, dar în sens invers, Ianis reia cu fruntea din doi metri, tot în portar!

Intrăm cu 0-0 la pauză, Liechtenstein din Ghencea acestei seri e o țară de opt ori mai mică decât Sectorul 6. Unora le trece prin cap și că Țara Galilor tocmai ce-a încheiat 0-0 Gibraltar, că Polonia – Ucraina e fix acum 3-0. Chiar dacă le trece, să tacă. N-ai cum să invoci asta cu locul 202 mondial, când ai jumătate din bagaje făcute pentru Campionatul European.

Șarje, topoare, frică, transpirație. Fum.

Părem că știm să atacăm ceva mai bine, că am mai trecut un prag, dar cred că mai mult ne lasă neputința adversarului să facem asta, față de marți, cu bulgarii. Ce folos, chiar și-așa, azi nu știm s-o băgăm în poartă! Tot bâjbâim, firește că îndârjirea nu ne-a luat-o nimeni, dar nici ceața de pe ochi! Se face o oră de 0-0. Ianis pasează banderola spre Nicolae Stanciu.

Ne faultează și Liechtenstein pe unde ne apucă, ne ridicăm, ei nu știu fotbal, noi nu-l putem elibera de noi înșine. Strângem serii de șuturi în spate, în burți, Florinel pune fruntea dintr-o săritură stângace, Pușcaș și Mihăilă prăbușiți în planuri diferite sunt și metafora involuntară a penuriei de clarviziune și fler în atac.

Nici Stanciu nu marchează din lovitură liberă. Încearcă și direct din corner. Băieții din Principat simt că pot să forțeze istoria. E minutul 72.

Neputința noastră, mai mare ca neștiința lor

Să mai contabilizez ratările? N-are rost. Când te trezești pe bulevard în fundul gol pe cine mai interesează de câte ori ai fost la un pas să nimerești nasturii… Facem „înmormântarea”? Trebuie să o facem. Dar să ne grăbim, că nici nu știm ce urmează în Germania!

Edi, serios. Scoate biciul că e groasă! Ne-am făcut de râs și nici măcar n-am plecat de acasă!

Dacă a apărut la Mogoșoaia, pe circuit intern, un 112, formează-l! E de 112 după acest 0-0 cu locul 202.