Inevitabil, când privești lotul României la EURO 2024, gândul fuge spre o comparație cu ultima mare provocare pentru noi la un turneu final, EURO 2016. Atunci, Anghel Iordănescu pe bancă, iar acum, fiul său, Edi Iordănescu. Atunci, o eliminare din grupe după 1-2 cu Franța și 1-1 cu Elveția care ne dăduseră speranțe, până la 0-1 de coșmar cu Albania. Acum… vom vedea!
Doar 23 de jucători a putut avea la dispoziție Iordănescu senior în urmă cu 8 ani, lotul de azi a fost extins de UEFA la 26 de fotbaliști. Dar care dintre loturi era mai bun, în contextul fiecăruia? Aceasta e întrebarea la care încercăm să răspundem azi ca să ne apropiem, de fapt, de răspunsul dorit de toți românii: putem să sperăm la mai mult în aceste zile, la EURO 2024?
Andrei Trifan, redactor-șef ProSport, și Gabriel Berceanu, reporter special ProSport și ofițer de presă al tricolorilor la EURO 2016, analizează din Germania, cu viziuni și argumente diferite, pe baza impresiei lăsate de tricolorii de azi în antrenamentele de la Wurzburg dar și, firește, pe datele acestui sezon. Prin cele 9 compartimente esențiale din loturi, un „meci” provocator EURO 2016 vs EURO 2024 pentru România!
Tătărușanu, Pantilimon, Lung jr. / Moldovan, Niță, Târnovanu
Trifan: Ciprian Tătărușanu e cel mai bun portar român al ultimilor douăzeci de ani, cu șanse chiar la a fi cel mai bun portar din istoria naționalei. Nu există o comparație reală între el și ceilalți 5 portari aduși în discuție. Pentru a face lucrurile mai interesante și pentru a vedea nivelul exact al goalkeeperilor naționalei, afirm că Pantilimon sau Lung jr. ar fi jucat oricând, titulari, în fața celor trei de acum. EURO 2016 – avantaj clar!
Berceanu: Acum 8 ani, situația era clară, Tătărușanu nu avea rival practic la titularizare. Terminase pe 5 în Serie A cu Fiorentina, jucase și în primăvara europeană Europa League, meci de meci în poarta violeților. Acum, avem portar la Atletico Madrid dar fără minute, avem titular la club dar e Gaziantep FK care s-a salvat în ultima etapă de la retrogradare în Turcia și campion cu FCSB fără experiență internațională. Însuși faptul că nu poți vorbi de un titular cert la națională, în aceste condiții, face misiunea ușoară. Avantaj naționala de la EURO 2016!
EURO 2016 vs EURO 2024: 2 – 0
Săpunaru, Mățel / Rațiu, Mogoș, Rus, Sorescu
Trifan: Săpunaru ar fi, în mod evident, cel mai bun fundaș dreapta al României de la Petrescu și Contra. Doar că varianta de la Porto, în care a câștigat o cupă europeană. Apărătorul lateral de la Pandurii, alături de Mățel, titular la Dinamo Zagreb, mi se par soluții sub Andrei Rațiu, chiar dacă acesta nu este titular în La Liga. Dacă îi adăugăm pe Mogoș, Rus și Sorescu, tind să cred că naționala de la EURO 2024 este iese în avantaj.
Berceanu: Aici e o provocare interesantă! În 2016, la 26 de ani, Mățel juca pentru Dinamo Zagreb aproape meci de meci, inclusiv în grupele Champions League contra lui Arsenal sau Bayern Munchen și ieșea campion în Croația. Totuși, varianta de bază a lui Anghel Iordănescu a fost mai experimentatul Săpunaru. Folosit doar stoper sau închizător în acel sezon la Pandurii Tg. Jiu, cu care termina pe locul 3 în campionat!
Acum e destul de complicat. Rațiu a fost rezervă la Rayo în La Liga, dar până și găsirea unui dubluri pentru el a părut problematică pentru Edi Iordănescu. Pe căderea lui Manea a apărut Mogoș. Mai pot acoperi Rus sau Sorescu, niciunul însă fundași dreapta autentici. Devine evident cumva, avantaj iarăși pentru EURO 2016!
EURO 2016 vs EURO 2024: 1 – 1
Raț, St. Filip, Mățel / Bancu, Sorescu
Trifan: Răzvan Raț se afla spre apusul carierei sale, în vreme ce Steliano Filip nu mi s-a părut niciodată, cu adevărat, o soluție de bază a naționalei. Mățel a fost o improvizație, echivalentul lui Sorescu de acum. Bancu este un fotbalist decent, cu anumite calități, dar care este un fotbalist fără post: defensiv nu se apără ca un fundaș, ofensiv nu atacă precum o extremă. Este cea mai bună variantă pe care o are o selecționată fără variante. Chiar și la 35 de ani și cu puțin meciuri oficiale în picioare, aș merge pe valoarea incontestabilă a lui Raț. Avantajul merge la naționala de la EURO 2016.
Berceanu: Ai tinde să votezi direct în favoarea trecutului, dar nu e chiar așa simplu. Raț, dincolo de nume, experiență și valoare, era unul din căpitanii României dar avea totuși 35 de ani și jucase doar 10 meciuri în acel sezon la Rayo Vallecano, chinuit de o accidentare la umăr. Steliano terminase cu Dinamo pe locul 4 în campionat. Mățel, la bază, fundaș dreapta.
Azi, fundașul stânga e poate problema nr. 1 a naționalei ca număr de opțiuni, la luptă cu atacantul central. Bancu e căpitanul Craiovei, echipa de pe locul 3 în Superliga, cu aport ofensiv admirabil dar și, uneori, carențe ofensive știute. Alternative… Sorescu a jucat bine pe acest post în câteva rânduri, în preliminarii, dar e totuși mijlocaș dreapta! Egalitate pentru mine, 1-1.
EURO 2016 vs EURO 2024: 2 – 1
Chiricheș, Dr. Grigore, Moți, Găman / Burcă, Drăgușin, Racovițan, Nedelcearu, Rus
Trifan: La modul ideal ar fi trebuit să avem un cuplu de fundași centrali Chiricheș – Drăgușin. Și am fost aproape, chiar și acum, când fostul căpitan al naționalei a ratat „la mustață” convocarea. Lupta în acest compartiment este foarte aprigă, pentru că Dragoș Grigore, Moți și Găman erau un pic mai tehnici decât contondenții Burcă, Nedelcearu și Rus. Totuși, apariția lui Racovițan, un fotbalist în care personal cred foarte mult și care ar putea prinde după acest turneu final un transfer important, mă face să înclin balanța în favoarea generației de la EURO 2024.
Berceanu: Proaspăt „uns” căpitan de Anghel Iordănescu la 26 de ani, Chiricheș venea după primul sezon la Napoli, doar 8 meciuri în Serie A!, după aventura Tottenham. În vreme ce partenerul său, Dragoș Grigore, la 29 de ani și legitimat la Al Sailiya din Qatar, parcă în oglindă cu Andrei Burcă de azi, 30 de ani, de la Al Okhdood din Arabia Saudită!
Practic rămâne un duel peste ani Chiricheș vs Drăgușin. Mai multă experiență la primul, traiectorie recentă în avantajul celui de-al doilea. Punând în balanță și faptul că Edi Iordănescu are totuși trei variante de rezervă mai solide, Racovițan din prima ligă poloneză, Nedelcearu de la Palermo plus Rus versus Găman (Astra Giurgiu) și Moți (Ludogoreț), iar acesta e totuși un demers de analiză lot versus lot, merg, la limită, pe stoperii de azi.
EURO 2016 vs EURO 2024: 0 – 2
Pintilii, Hoban, Prepeliță / M. Marin, Șut, R. Marin
Trifan: Închizătorul este un post cheie nu doar în schema tatică a României, o națională construită prin definiție spre a se apăra, ci și în cele ale marilor echipe ale lumii. Între toate variantele luate în discuție, cea mai bună este, fără îndoială, cea numită Mihai Pintilii. Totuși, cu Hoban și Prepeliță lângă, nu văd deloc o diferență față de cele trei soluții ale lui Edi Iordănescu, indiferent dacă Răzvan Marin nu e un închizător pur. Egalitate între cele două generații, EURO 2016 și EURO 2024!
Berceanu: Admițând că Răzvan Marin din Serie A este variantă principală de inter, și nu de mijlocaș defensiv pentru Edi Iordănescu, multe de vorbit nu ar fi la acest capitol. La 31, respectiv 33 de ani, Pintilii de la Steaua București, la acea vreme, și Hoban de la Hapoel Beersheba erau „stâlpi”! Și închizători clasici, prin definiție, câtă vreme profilul lui Șut pare puțin diferit, iar Marius Marin joacă la Pisa deseori pe post de inter. Punct mare și destul de lejer obținut de lotul lui Anghel Iordănescu!
Stanciu, Sănmărtean, Prepeliță / Stanciu, R. Marin, Cicâldău, Olaru
Trifan: Stanciu mai tânăr și Sănmărtean sunt două opțiuni atât de bune încât Stanciu de azi, chiar dacă are un rol mai important pentru colegii săi, Răzvan Marin, Cicâldău și Olaru nu se pot apropia. Vorbim despre doi mijlocași de creație, cu valențe diferite, un box-to-box care putea avea o carieră internațională mai spectaculoasă, și un magician care ar fi putut fi, cu puțină șansă și mai multă minte, aproape de Gică Hagi. Prepeliță, un „trabajador” cu șut bun, un mix între Olaru și Cicâldău. Aleg fără să clipesc România de la EURO 2016!
Berceanu: Duel fascinant! Stanciu de azi, mai complex și mai eficient pentru echipă, mult mai experimentat. Sănmărtean, profil inegalabil în opțiunile prezentului. În același timp, Olaru campion cu FCSB, Răzvan Marin din Serie A… Înclin spre opțiunile pe care le are la dispoziție Edi Iordănescu. Tatăl său nu juca 4-3-3, ci un 4-2-3-1, așadar nici variantele de mijlocaș cu profil mai ofensiv din lot nu erau atât de multe.
Ad. Popa, Torje / Man, Hagi, Sorescu
Trifan: Adi Popa și Gabi Torje au fost două extreme importante pentru fotbalul românesc, dar nivelul lor din 2016 mi se pare sub cel la care se află Dennis Man și Ianis Hagi. Fotbalistul Parmei a făcut un sezon excelent și un transfer la o echipă de top pare că plutește în aer. Este un fotbalist decisiv, care aduce profunzime jocului și care nu prea ratează când are ocazia să facă diferența. Ianis Hagi are un impact important la națională și este printre puținii fotbaliști români care au avut contact cu fotbalul vest european de cel mai înalt nivel. Dacă îl adăugăm și pe polivalentul Sorescu, naționala de la EURO 2024 câștigă duelul wingerilor.
Berceanu: Torje venea după un sezon în care jucase regulat pentru Osmanlispor, locul 5 în prima ligă a Turciei, Adi Popa era titular la Steaua, denumirea vremii, locul 2 în campionatul intern. Man a promovat cu Parma în Serie A, unul dintre cei mai buni jucători ai sezonului în competiție, Ianis fără multe minute la Alaves în La Liga. Și Sorescu, sezon foarte bun la Gaziantep FK.
Atât Dennis Man cât și Ianis Hagi sunt jucători mai complecși, mai adaptați parcă unui profil de winger modern, inclusiv la nivel fizic decât tipul viteziștilor de buzunar Torje & Popa. Subiectiv poate într-o oarecare măsură din acest punct de vedere, dar avantaj Edi Iordănescu și EURO 2024!
Chipciu, B. Stancu / Fl. Coman, Drăguș, Mihăilă
Trifan: Extremele din banda stângă aduc un plus de sclipire pentru România, fie că vorbim de EURO 2016 sau de EURO 2024. Alex Chipciu, în vână maximă, și cu „Motanul” Stancu, speculativ, dar nu pe postul său favorit, au însemnat două soluții foarte bune pentru Iordănescu senior. Totuși, Edi Iordănescu este un pic mai norocos și are trei variante de top, care îndeplinesc roluri diferite. Coman are execuții de la distanță și se apără mai bine decât ceilalți doi, dar nu strălucește încă așa cum o face la FCSB, Denis Drăguș este abil și poate crea pericol oricând, în vreme ce Mihăilă are o viteză fantastică și o eficiență mai mare decât a colegilor săi. Verdictul meu merge spre un avantaj clar al naționalei de la EURO 2024.
Berceanu: Valorea lui Chipciu, indiscutabilă, mai ales la 27 de ani și în tricoul roș-albastru. Bogdan Stancu, utilizat în stânga, dar fără calități autentice de extremă. Repet, în 2016 vorbeam de un 4-2-3-1 cel mai adesea, nu de un 4-3-3 ca acum.
Dar pentru că e un duel al loturilor, deci al opțiunilor pe post, merg spre tricolorii de azi. Edi Iordănescu are la dispoziție trei extreme stânga diferite ca stil și profil, complementare, utile în diferite scenarii și momente ale jocurilor. Toți trei după sezoane excelente! E zona unde stăm, de departe, cel mai bine în lotul pentru EURO 2024!
Keșeru, Alibec, Fl. Andone, B. Stancu / Pușcaș, Drăguș, Alibec, Bîrligea
Trifan: Pentru atacanți vorbesc cifrele. Nu există vârf de valoare care să nu aibă goluri marcate. Statistic, Keșeru, Alibec, Florin Adone și Bogdan Stancu, în 2016, erau într-o formă mult mai bună decât sunt astăzi Pușcaș, Drăguș, Bîrligea și îmbătrânitul Denis. Dacă de la fotbaliștii pe care Anghel Iordănescu i-a avut sub comandă te așteptai să fie capabili să înscrie în orice meci, în anumite condiții, de la cei din prezent îți asumi că nu o pot face nici chiar împotriva Bulgariei sau a celor din Liechtenstein. Avantajul merge spre 2016!
Berceanu: Claudiu Keșeru la 29 de ani venea după 15 goluri în 28 de meciuri la Ludogoreț, campioana Bulgariei. „Motanul” Stancu, 10 goluri în 29 de meciuri din prima ligă turcă, pentru Genclerbirligi. Iar Florin Andone, 21 de goluri în 36 de meciuri din liga a doua spaniolă, pentru Cordoba. N-avem aproape nimic din toate aceste cifre încurajatoare în prezent.
Aproape, pentru că totuși Drăguș, utilizat însă preponderent extremă stânga de Edi Iordănescu, a încheiat cu 14 goluri în 32 de meciuri pentru Gaziantep FK în Turcia. Stăm rău la atacanți centrali, e deja o situație cronică. Alibec din sezonul 2015/2016 marca la foc automat și ieșea campion al României cu Astra Giurgiu. Acum, a retrogradat din primul eșalon al Qatarului… Fără dubii, punct pentru trecut!
Trifan: La un calcul simplu, din ceea ce am ales, există o egalitate perfectă: 4 posturi pentru EURO 2016, 4 posturi pentru EURO 2024 și un post unde am decis că nimeni nu are un avantaj clar. Există, deci, un echilibru între opțiuni, în zone diferite ale terenului. Se poate spune că și atunci și acum naționala României a avut o valoare de nivel mediu, cu posturi puternice, dar și cu posturi deficitare. Rămâne, astfel, la inspirația selecționerului și, poate, la norocul de moment ca jucătorii cu un statut mai puțin important să își depășească acum condiția. Altfel, deznodământul va fi același. Hai, România!
Berceanu: Pe zona defensivă, trecutul e parcă puțin mai sclipitor, cu portarul, fundașul dreapta și închizătorul, în vreme ce lotul de azi compensează la stoperi și poate fundaș stânga. Dar România la EURO în 2024 compensează ofensiv, deși nu are opțiuni de top pentru atacant central. Extreme multe și tari, interi de calibru, creativitate și formă remarcabilă în cele mai multe cazuri. Tare interesant de văzut dacă Iordănescu fiul, cu arme diferite, plusuri și minusuri diferite, va obține mai mult decât tatăl!
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER