Ajax sau Vaslui?

Pofta vine mâncând, un proverb mototolit. Poli, cea din iarbă și
din tribune, e ținută la dietă. După scâncetele din săptămâna
meciurilor cu Stuttgart puteai să bagi mâna în foc că lui Poli
numai grupele Ligii Europei nu-i mai trebuiau. Potrivit tezelor din
august ale mecanicului auto, expert în schimbatul uleiului și
magician al bujiilor pe vremea partidelor de poveste cu Celtic,
Poli e încă prea crudă chiar și pentru Liga Europei. Mugurii
neîncrederii în propria echipă puteau fi argumentați dacă dai
timpul înapoi și te întorci la ceasul întâlnirilor cu Partizan.

Numai că evaluarea mecanicului pica tocmai când nu se stinseseră
chiotele din vestiar după eliminarea Șahtiorului, laureata la zi a
C2. După remiza de la Paris, Iancu îl pișcase pe selecționer pentru
vanitatea de a fi simplificat meciul la o înfruntare Franța –
Răzvan Lucescu. Prin comparație, dacă mecanicul nu-și mai propunea
nimic după Șahtior, la ce altceva a fost redusă partida decât la un
duel Poli – Mircea Lucescu, nu?
Sună ca dracu’, dar azi, cu Ajax, Sabău și ai săi parcă ar juca și
împotriva patronului. Nu le stă mintea la meciul de campionat din
weekend, cu Vaslui, și la orgoliile zgândărite din loja
președinților. Cu Ajax, copilul răsfățat al fotbalului de la Cruyff
încoace, nu te întâlnești chiar în fiecare zi. Nu e o premieră
pentru Neluțu Sabău, nostalgic la vremurile derby-urilor Ajax –
Feyenoord din prima sa aventură afară, după Revoluție. „Ajax ne-a
bătut mai mereu”. Oricum te-ai numi, Sabău, Alexa sau Pantilimon,
cum să nu vrei totul de la un meci cu Ajax și să uiți că urmează
unul cu Vaslui?!