Atunci și acum
…țin minte că a doua zi, în Sportul, o poză-timbru, un Mircea
Lucescu alb-negru, de o calitate oribilă, premia la interior
explozia de culoare și de fantezie a dinamoviștilor la Atena.
Răducioiu și Mateuț bifaseră un 2-0 senzațional, zugrăvit cu
fraze-tip de cronicar.
Meciul nu încăpuse în cele două ore zilnice de program TV, iar
ziarele păstraseră spații mici pentru Dinamo și Steaua (care, în
aceeași zi, bătea Eindhovenul lui Romario) pe pagina de deschidere:
era 18 octombrie 1989, iar Congresul Partidului bătea la ușă…
Dinamo ’89 a fost o echipă uriașă. Mult prea mare pentru cele
patru pagini ale Sportului obligat, oricum, să consacre „măcar” un
sfert din spațiu „mărețului Conducător”.
…la Atena, scepticismul s-a luptat cu speranța. Ne temeam, dar
pregătiserăm totul, în numele unui gând din superstiție nerostit.
Dar de la Dinamo au plecat de mult uriașii. Am văzut la televizor
color doar meciul unei echipe care a jucat alb-negru.