Un Hoffenheim – FCSB înainte de Crăciun, pe post de încheiere europeană a anului, e cel mai riscant afiș când suferi în albastru și roșu. Asta deși istoricul acestor culori pe continent, fie și doar în epoca Gigi Becali, a intrat mai repede decât România în Schengen, țara abia azi a fost admisă oficial pentru aderare, de la 1 ianuarie 2025.
De ce e riscant? Dacă pierzi, un prohod previzibil ia locul ninsorii, dinspre mai puțin știutorii de fotbal: „păi da, te-au bătut unii dintr-o comună cât Făureiul prinsă într-o localitate cât Medgidia, cu nume de bere la pet și care-n 2000 jucau pe trei cârnați și-un draft în Liga 4”. Dacă învingi cumva, chiar și fără Bîrligea, Ngezana, Lixandru, Băluță, Tavi Popescu și Edjouma, doar se adaptează începutul stereotipului de mai sus.
Dar TSG 1899 Hoffenheim, fără să fie un Bayer Leverkusen și nici măcar, poate, un VfB Stuttgart, e o combinație imprevizibilă de paradoxuri explozive. La 3 puncte de retrogradare în Bundesliga, însă a bătut pe RB Leipzig marcându-i patru goluri. Vârful ceh Hlozek de 18 milioane euro la 22 de ani, dar și „vulpea” Kramaric, titular în atacul Croației la 33 de ani, autor de hattrick cu Bayern Munchen în vară.
În noul format Europa League fierbințeala punctelor lasă un loc de arsură mult mai adânc la fel cum ai șansa mai multor nopți de poveste. Până la urmă, despre asta este vorba. Nu, nu despre bani, cum ar spune Gigi Becali: nopțile europene în roș-albastru pe care le poți smulge din destin. Iar asta se poate face doar în Germania, nu în deplasări la Qarabag.
Daniel Popa e vârful campioanei la Hoffenheim, poate ultimul cartuș pentru a convinge patronul. Iar echipa asta a mai avut eroi-marcatori în Europa care și-au scris destinul pe-o singură poveste uriașă, suficientă parcă să lege o carieră în roș-albastru. Goluri-bancnote, contracte-dar de la patron.
PreZero Arena răsună incredibil: „Luptă Steaua”, ca acum 20 de ani, când se pregătea într-o iarnă de Cupa UEFA primăvara minunii cu Valencia.
Bruun Larsen scapă încă din minutul 2 scapă aproape singur cu poarta, după o construcție iute și ușoară din pase precum la tenis cu piciorul. Bine că-i șutul dezordonat rău! Rezistăm și la primul corner. Pe Hoffenheim o frige clasamentul Europa League și o simți când vine aspru peste noi. Sau când vrea, măcar, continuu, asta.
Dar FCSB cu maturitate, sacrificiu și o inspirație de clasă a făcut și punctele grele de până acum, la Salonic, și la București cu Midtylland ori Olympiacos. Olaru fandează prin careul advers și scoate pentru șutul lui Chiricheș: nu mai e trasorul de pe pe vremea eliminării lui Ajax… Încearcă spre poartă și Șut. Le-am lăsat posesia, dar ai noștri sunt posedați de românii minunați din tribune. „România, România!”.
Se luptă cu toată ființa Crețu, fost la Chiajna, cu Bruun Larsen, fost la Dortmund. Când vezi recompensa uralelor din tribune pentru buzoian, ai spune că e meci jucat în orașul stelist de unde vine Vali. Se zbate și Popa, curajos, mușcat pe alocuri de minge.
FCSB chiar pare că a venit să câștige, nu să zacă. Știe și cum să mestece timpul, sub o aparentă relaxare, în realitate tensiune încărcată pentru fiecare duel. Însă presează sus, echipă obositoare și caustică. Ce bine!
Mihai Popescu e parcă peste tot și constant inspirat, repriză de colecție pentru el. Florin Tănase îi ia la mână puțin pe nemți, îi întărâtă iar tendința lor de atac pe flancul drept se accentuează. Samassekou ajunge să tragă de tare departe, lipsă de soluții. Este și nu este un meci pe contre. Iar Hoffenheim nu e nici Leverkusen, cum ne așteptam, dar nici o echipă de oriunde. E peste FCSB, dar fără să conteze.
Și apare în minutul 36 jumătatea de minune: Șut are demarcare de Haaland, se trezește singur cu Baumann în cinci metri, dar finalizează în toate tiparele închizătorului clasic. Șut cu ochii închiși, minge bubuită în portarul crucificat. Ce-ar fi fost să-i frigem acum…
La pauză, Hlozek e înlocuit de un atacant de 18 ani, german, Moerstedt, crescut de club. Gazdele sunt chinuite de timp și forțează tot mai adânc în carnea defensivei roș-albastre. Târnovanu e nevoie să iasă mai des, stângăciile lui Dawa sunt salvate de dublaje. După o oră de joc, Mihai Popescu are 100% dueluri câștigate, 5 din 5, și zece acțiuni defensive reușite, dublu față de oricine de pe teren!
Stoperii lui Hoffenheim sunt fixați de pe bancă la mijlocul terenului. Se impune un all-in, tactica ascultă indicațiile băncii dar dominarea e una care nu ascute încă panica nimănui de la noi. Când trec centrările pe de-a latul și mai pică vreuna, înțeapă Chiricheș, eliberator, din calea oricărui pumnal. Dar problema e că nu mai existăm dincolo de jumătatea noastră și asta e obositor pentru toți.
Popa iese, probabil ultimul cartuș s-a irosit în văzduhul iernii de Hoffenheim. Trece Miculescu vârf, pentru că intră Baba Alhassan. Prima ocazie reală a reprizei secunde e a băieților lui Ilzer. O țesătură eficientă de pase din prima îl aduce pe Stach la șut, fix de la 11 metri. Nu-i iese totul până la capăt și ne continuăm rezistența acutizată. FCSB a coborât voluntar sau nu, prea mult. Târnovanu face prima paradă după o lovitură de cap după o roire în jurul careului nostru. Acum începe să miroasă a asediu!
Dar în ultimul sfert de oră ieșim de sub el și facem ceea ce trebuie ori poate ceea ce era deja planificat. Tănase e la un pas să prindă contraatacul de aur, Dawa reia cu capul din fază fixă, foarte slab dar readucând teama în careul lor. Le-am cultivat disperarea până când nu mai e vreme să judece corect fazele și poate acum profităm decisiv. Cel puțin ne-am câștigat guri de aer pentru fundași.
Hoffenheim presează și mai tare, dar degeaba. Baba ratează voleul din lateral, împinge Baumann peste transversală. Cum era?! Se termină 0-0. Să nu-l mâniem pe Dumnezeu. Se cântă asurzitor, „România, România, ole, ole, ole!”. Nu ai cuvinte pentru așa ceva în iarna germană.
După șase meciuri în grupele unei competiții europene, FCSB are o singură înfrângere, când ne-am dat pierduți cumva la Glasgow. Fantastic! Și e calificată matematic în șaisprezecimile Europa League, ieșind din grupa inventată de UEFA pentru noul format.
În februarie 2025, când sunt programate șaisprezecimile Europa League, se vor face fix 20 de ani de la „minunea cu Valencia”. Probabil nu va mai fi aceeași mocirlă, dar fericiți la fel ca atunci e posibil să fim.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER