Dinamo, prin „bălți” spre Europa: Moldova e în alt mileniu

Acest material a mai fost publicat în ziarul nostru, dar
considerăm că el este încă actual. Oricum, chiar ziariștii de
dincolo de Prut l-au considerat interesant, ca dovadă că l-au
preluat și l-au editat în ediția online a ziarului Timpul. Să vedem
care era părerea unui elvețian despre fenomenele fotbalistic și
politic în țara soră cu România. Nu am făcut nicio modificare, pur
și simplu este vorba de traducere și de adaptare, fără niciun fel
de intervenție din partea redacției. Oricum, acesta este doar
primul dintr-o serie de materiale care își propun să reflecte ce se
petrece în Moldova, de la demonstrațiile anticomuniste, trecând
prin fenomenul ultras și până la reflectarea opiniei omului de pe
stradă despre politica, mai veche sau mai nouă, care se face la
Chișinău. Chiar dacă suntem puțin rămași în urmă, să salutăm cu
această ocazie și schimbările proeuropene care au avut loc după
marile demonstrații anticomuniste care au dus la debarcarea
comuniștilor de la putere.

Una peste alta, interesul pentru fotbal este modest între Nistru și
Prut, dar acest lucru are niște explicații logice. Să vedem despre
ce este vorba… Repetăm, este vorba despre un mesaj transmis
cititorului helvet, nu vrem să jignim pe nimeni, suntem convinși că
acest material va fi citit și de mulți basarabeni, nu facem altceva
decât să prezentăm felul în care se vede mica Moldovă prin ochii
unui occidental.

Aproape
de Elveția „par avion”

La două ore distanță de Zurich pe calea aerului, te trezești
călcând pe solul unei alte planete dintr-o altă galaxie. Fațade
căzute, imobile neterminate, bulevarde largi decupate pentru marile
defilări sovietice de odinioară, gri peste tot și fețe obosite și
îngândurate. Asta, ca să vă faceți idee despre niște imagini care
se suprapun unor cifre foarte clare, și anume că aici salariul
mediu este de 130 de euro.

„Majoritatea oamenilor de aici nu au niciun venit, nu au niciun
drept dintre cele recunoscute și înscrise în Carta Internațională a
Drepturilor Omului”, spune Thomas Kugler, coordonator al al
acțiunilor grupului de firme care au interese comerciale în fosta
republică sovietică. Tipul, originar din Zurich, se pregătește să
revină acasă după patru ani petrecuți la Chișinău, locul în care
sunt centralizate puterea și resursele.

„Este o lume a extremelor”, continuă el. „Pe de o parte este un loc
necunoscut în căutarea propriei identități și unde totul este făcut
cu mare întârziere și cu un amatorism pregnant. Totuși, pe de altă
parte viața are aici farmecul ei, iar oamenii sunt foarte drăguți
și cu mult bun simț. Sincer, câteodată stau și mă gândesc cum de
este posibil ca o țară cu un pământ atât de fertil nu reușește să
iasă din această stare de sărăcie extremă în care se află”,
conchide elvețianul de limbă germană.

Fotbalul,
în pas cu restul

Dar, ce se întâmplă cu fotbalul? Se învârte și el, de colo-colo, pe
terenuri denivelate, în fața unor tribune goale. Efectiv, meciurile
din Divizia Națională nu atrag mai mult de câteva sute de
spectatori la meciuri. Pentru a înțelege mai bine fenomenul, ne-am
deplasat la sediul federației de specialitate, plasată într-un
hotel particular din centrul orașului. Creată în 1990, cu câteva
luni bune înaintea declarării independenței de URSS, FMF are
înscrise în catastife 79 cluburi și aproximativ 9000 de fotbaliști
legitimați, dintre care exact 521 sunt profesioniști. Igor
Dobrovolski, fostul selecționer care l-a precedat pe Gabi Balint,
cunoaște cel mai bine situația fotbalului moldovenesc.

„După destrămarea fostei Uniuni Sovietice, eram la pământ, ce mai!,
într-o groapă fără fund. Dar, după câțiva ani, s-a mai pus un pic
umărul la treabă și rezultatele au început, cât de cât, să se vadă.
Există câteva cluburi care au investit în infrastructură, altele
care au pus bază pe tineri. Tinerii și antrenorii, iată de ceea ce
este nevoie aici. Asemenea probleme ați avut și voi, în
Elveția..”

Politichia, bat-o
vina!

Dobrovolski, fost internațional sovietic, a îmbrăcat tricoul lui
Servette Geneva în sezonul 1991-1992, este și președintele clubului
FC Academia UTM Chisinau, actualmente pe locul 9 în campionatul
domestic. Asta, din 11 participante, pe ultimul loc fiind… Rapid
CSCA (Clubul Sportiv Central al Armatei) Chișinău. Publicul de pe
stadionul Charmilles îl alinta „Prințul Igor” în zilele sale faste,
dar îl striga și „Prințul adormit” atunci când prestațiile sale
erau mai degrabă fade.

„Mă confrunt cu aceleași probleme pe care le are orice alt
selecționer din Europa, iar cea mai importantă o reprezintă
jucătorii. Nu am prea mulți la dispoziție, trebuie să mă descurc cu
ceea ce am”, Dobro dixit.

O țară
sfâșiată

O situație cel puțin ciudată, care vine din divizarea politică și
culturală a țării, teritoriul dintre Prut și Nistru fiind
românofon, populația de aici visând la unirea cu România, și
Transnistria, un teritoriu legat sufletește de Rusia, deși
populația majoritară este formată din ucrainieni, de fapt! Din
păcate, divizarea nu putea ocoli echipa națională, iar acest lucru
îi este clar lui Dobrovolski, el însuși de limbă ucraineană. Deși
neagă vehement acest lucru, o lume întreagă știe că fotbaliștii
rusofoni refuză să joace pentru naționala Moldovei, visând să joace
pentru compatrioții lui Putin. Și, chiar dacă nu ajung până acolo,
o cetățenie rusă și un salariu consistent în campionatul unde
evoluează și destui români nu-i de colea. În Moldova, spre exemplu,
salariul mediu al unui fotbalist profesionist este de numai 375 de
euro lunar!

„Avem mâinile legate, nu ne putem opune emigrației jucătorilor
noștri”, deplânge situația un funcționar federal.

Miza pe
puști

Obilgat să facă treabă bună chiar și în aceste circumstanțe,
Dobrovolski are un as în mânecă. Drept pentru care mizează pe
tineri, dintre cei 26 de membri ai lotului lărgit, doar șase dintre
aceștia au mai mult de 25 de ani și numai doi dintre ei numără mai
mult de 20 de selecții. Aceștia sunt Lascenkov (de 30 de ori
internațional A) și Alexandru Epureanu (23), titular la FC Moscova.
Pe de altă parte, singurul fotbalist care evoluează în Vest este
Igor Armaș, angajatul celor de la Hammarby (Suedia).

Surprinși
de ape…

Dobrovolski îi arată cu degetul pe antrenorii cluburilor de primă
ligă, cu care nu există, practic niciun fel de colaborare, cu atât
mai puțin o coordonare care să dea prioritate interesului național.
Și, pentru ca tabloul să fie complet, recent inauguratul centru
sportiv „Vadul lui Vodă” a fost inundat, motiv pentru care
jucătorii convocați nu au efectuat decât o singură ședință de
antrenament în comun în ultimele zile. Dar, acesta nu este un motiv
care să-l îngrijoreze pe Cneazul Igor.

„Pe teren propriu jucăm doar la victorie, suntem agresivi și ne
batem pentru orice minge”, explică fostul campion olimpic de la
Seul 88, când URSS a învins Brazilia în finală.

Teama de
Zimbru

Pe stadionul „Zimbrul” din Chișinău, arenă care poate primi 10.000
de spectatori, moldovenii au reușit, de-a lungul campaniei pentru
Euro 2008, să învingă Ungaria (3-0) și să smulgă un egal Turciei
(1-1). Dar, în actuala campanie au pierdut atât cu Israelul cât și
cu Letonia, și asta cu același scor (2-1).

„Am jucat bine, chiar dacă am pierdut”, crede cel mai bun jucător
sovietic al anului 1990. „Dar, asta nu înseamnă că i-am entuziasmat
pe vreunul dintre cei 800.000 de locuitori ai capitalei”, conchide
Igor. În final, reapare personajul-cheie al acestui articol, Thomas
Kluger, strategic infiltrat în sistemul financiar
moldovenesc.

„Aici e o problemă de atitudine. Nimeni nu vorbește despre fotbal
în jurul meu. Moldovenii nu cred nici în ei înșiși, nici în propria
lor țară. De ce s-ar interesa atunci de echipa națională? În
schimb, am remarcat cu plăcere faptul că lumea de aici apreciază
muzica de operă, teatrul sau baletul”.

În final, elvețianul admite că va păstra mereu o nostalgie pentru
această țărișoară. „Eu cred că Moldova are un viitor. Dar, nu
mâine, nici poimâine. Poate peste niște ani, poate peste câteva
zeci de ani…”

PS. Potrivit unui proiect de lege cu privire la fotbalul din Rusia,
jucătorii care au cetățenie dublă, inclusiv rusă, sunt considerați
cetățeni ai acestei țări și în consecință, ei nu au drept de joc
pentru alte echipe naționale. Decizia definitivă urmează să fie
luată de Federația Rusă de Fotbal. În cazul în care propunerea va
fi aprobată, din naționala moldoveană ar putea să se lipsească de
6-9 fotbaliști care sunt legitimați la cluburile din Rusia.

traducere și adaptare de Octavian METONI