Gnohere, Harlem, francez născut la Paris, 66 de meciuri pentru FCSB în toate competițiile, 32 de goluri, 3 pase decisive, aproape un gol la două partide jucate, un procentaj excelent pentru un atacant.
Câte să mai dea ca să vedem că e bun? Sau câte să mai dea ca să vadă și Becali că e cel mai bun de la FCSB? A, da, a văzut aseară, îi mărește salariul. Cam târziu…
Gnohere a fost golgheterul României în campionatul trecut! Adică era bun și atunci, dar juca mai rar titular, fiindcă trebuia scos în față Alibec. Și l-au scos în față până au pierdut campionatul.
Crescut într-un cartier rău famat al Parisului, Harlem poartă numele unui cartier din New York recunoscut în anii 1920-1930 pentru cluburile sale de jazz, unde cântau, bineînțeles, artiști de culoare. De fapt, jocul lui Gnohere e ca un strigăt melodios al unei voci de culoare dintr-o trupă de jazz. N-o fi FCSB ca o trupă de jazz, dar „vocea” lui Gnohere se aude și te unge pe suflet.
Harlem e și numele unei celebre formații demonstrative de baschet, Harlem Globetrotters, care vine, bineînțeles, din America, dar din Chicago. Iar săritura lui Gnohere de aseară, din meciul cu Hajduk, a fost una de pivot de baschet. S-a înălțat și a dat slam dunk-ul la ultimul atac!
Zicea Pintilii aseară că Harlem al nostru, iată – îl consider deja „de-al nostru” -, a stat liniștit în banca lui în sezonul trecut, deși avea dreptul să-și revendice postul de titular pentru că marca aproape de fiecare dată când intra pe teren. N-a crâcnit, deși era golgheterul echipei și al campionatului. El doar a muncit, a tăcut și a dat goluri.
Mai presus de orice, Harlem Gnohere e un om de caracter, modest, cu bun simț, respectuos cu colegii și cu antrenorii. A fost un „bad boy” la începuturile carierei, dar a devenit un artist, un cântăreț de jazz care-și strigă idealurile prin talentul său și prin munca sa.
Harlem e fotbalistul care ridică valoarea unui campionat modest. Prin ceea ce gândește, prin ceea ce simte și prin ceea ce face.
Mulțumim, Harlem!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER