Nu ne mai permitem să avem rivalități. Victoria CFR-ului este victoria la care doar proștii nu se bucură. Dane, câte etape de suspendare merităm? Opinia lui Măcicășan
Meciul se termină de câteva minute și nici nu avem timp să realizăm ce s-a întâmplat, iar în mediul on-line se discută despre faptul că n-a fost penalty la Djokovic. Serios? Într-o seară în care România nu se face de râs în Europa ăsta e subiectul de discuție? Am înnebunit cu toții?
Veți spune că și fanii Romei se bucură când pierde Lazio și că rivalitățile se mențin oriunde în lume, chiar și când echipele adverse joacă în competițiile continentale. Corect! Doar că acolo, acei oameni își permit să aibă rivalități. Acolo fotbalul prosperă, în timp ce la noi moare. Suntem pe cale de dispariție în fotbalul european, intrăm în turul 1 preliminar cu toți amatorii și semi-amatorii, de aproape doi ani n-am mai văzut o asemenea victorie, naționala cade pe locul 31 mondial și nouă ne „arde” de ambiții interne? Steliști, dinamoviști, rapidiști, craioveni sau orice ați fi bucurați-vă de victoria asta! E și victoria echipelor voastre, pentru că reprezintă semnul că fotbalul românesc nu a fost dat dispărut în Europa. Avem nevoie să contăm din nou pentru că ne dăm seama cât de jos am ajuns abia când cei mari sunt obligați să ne viziteze. Nu vedeți că Europa ne refuză ca o multinațională care nu mai face angajări?
Lazio a venit la Cluj cu fața acră a omului care îl disprețuiește pe cel din fața sa. A avut un complex de superioritate cum n-ar trebui să aibă nimeni în fața echipelor din Liga 1. Au lăsat vedete acasă, la conferința de presă a lui Inzaghi italienii au pus o singură întrebare despre meci, n-au făcut antrenament oficial și n-au dat nicio șansă CFR-ului. Prin abordarea lor au arătat cât contează pentru ei fotbalul românesc și cât valorează campioana României în ochii lor. Au neglijat nu doar CFR, ci fotbalul românesc, iar „bobârnacul” primit de la echipa lui Petrescu a fost răzbunarea fotbalului din România pentru atitudinea lor.
În timp ce unii fac planuri peste planuri, CFR face fotbal, iar victoria cu Lazio s-a născut din încăpățânarea a doi oameni: un patron care a investit cu nemiluita și un antrenor, capabil să doarmă la stadion pentru un rezultat bun. Suntem încă departe. CFR este o „insulă” într-un „ocean” de neputință și șmecherii ieftine, plin de oameni care doar cred că se pricep la fotbal sau de impostori și care nu „scaldă și „țărmurile” din cupele europene. Victoria CFR-ului nu va schimba nimic acum. Mâine nu vom fi mai buni la fotbal, mai organizați, mai corecți, mai profesioniști sau mai bogați. Doar îi mai prostim puțin pe străini să nu ne uite sau să nu-și amintescă doar cum echipele din România au fost „carne de tun” cu Dudelange, Gent sau Guimaraes. Și, cel mai important, injectează cu speranță suporteri care credeau că nu vor mai vedea ceva bun și, poate, cu ambiție patroni ce trebuie să-și schimbe gândirea.
În final, putem să spunem orice despre Dan Petrescu. Că înjură, că ridică „statui” adversarilor, că se ia de arbitri și se victimizează… Orice, dar nu putem spune că nu este antrenor. În acest moment, Petrescu este singurul antrenor român care poate evolua, care poate avea oferte și care ar putea antrena la nivel mare. Ne place sau nu, pare cel mai bun antrenor, cu cea mai proastă reclamă, în condițiile în care unii trăiesc doar din reclamă. În meciul cu Lazio i-a arătat lui Contra cum se joacă cu 3 fundași centrali și și-a trecut în cont și o „victimă” din Italia. În fotbal tot ce contează la finalul serii este rezultat. Calitățile sau defectele nici nu intră în calcul. Dane, cam câte etape de suspendare le-ai da celor care nu te apreciază suficient?