Drumul până la „Anfield Road” poate costa între 8 și 20 de lire, în funcție de mijlocul de transport ales. Dar te poate costa un regret imens dacă, odată ajuns în Liverpool, preferi să nu dai o fugă.
De la început trebuie precizat un lucru: Liverpool înseamnă, în primul rând, Beatles! Îți dai seama de lucrul ăsta imediat ce ai pus piciorul pe aeroportul orașului cu 800.000 de locuitori: John Lennon Airport vezi inscripționat peste tot. Nu Bill Shankly, Souness, Dalglish ori Gerrard. Liverpool FC, de cinci ori deținătoarea Ligii Campionilor și adversara Unirii din această seară, rămâne însă copilul teribil al orașului traversat de râul Mersey.
Revenind la „Anfield Road”, adică strada cu același nume ca și stadionul, ceea ce frapează la ea este amestecul de nou și vechi. Mai mult vechi, e drept. Case modeste, unele părăsite, buticuri îndoielnice, taximetriști și taxiuri cel puțin ciudate. Odată ce ai pășit în interiorul arenei, lucrurile se schimbă. Shankly, monumentul
Statuia lui Bill Shankly, omul care a făcut posibilă legenda de azi, e chiar la intrare. Are brațele ridicate, ca și cum ar vrea să îmbrățișeze pe toată lumea care vine la meci. „Meciul de fotbal nu e doar pe viață și pe moarte. E ceva mai mult decât atât”, obișnuia să spună Sir Bill, cel care a preluat-o pe Liverpool din liga a doua, în anii 60, și căreia i-a certificat pedigree-ul de echipă mare. „Făcea oamenii să zâmbească”, scrie pe statuia de la stadion.
Bătrânul „The Kop”
Darren are douăzeci și ceva de ani și multe de spus. Despre Liverpool, Anfield, Chelsea, Arsenal sau Unirea Urziceni. Meseria lui e să facă turul stadionului, de fapt un minitur, căci așa se obișnuiește în preziua meciului. Ne deschide o ușă de metal, iar Anfield-ul ni se dezvăluie ca o poveste trăită pe viu. Ca o promisiune devenită, în sfârșit, certitudine. Gazonul, „biliard”, tribunele goale, dar totuși pline de povești despre campioni, mărire și decădere, dar mai ales succes. Imaginea de ansamblu ne face să înțelegem de ce autoritățile vor să construiască un nou stadion. Anfield-ul, sau „The Kop”-ul, e ca un decor vechi de film, o scenă de teatru ce impresionează chiar și fără public, al cărei suprem atu este patina timpului. Câțiva metri mai încolo începe muzeul, o suprafață insuficientă pentru istoria imensă pe care o are de povestit.
90.000 de abonați pe lista de așteptare
Rămâne întrebarea: ce energii ascunde această echipă de își ține fanii aproape fără a fi câștigat un titlu de campioană de 20 de ani? Răspunsul vine din „You Never Walk Alone”, cântecul-religie ce se aude dintr-o încăpere a muzeului sau din vorbele aceluiași Darren, care punctează, decisiv poate: „Avem 35.000 de abonați și 90.000 pe lista de așteptare. Poate la noul stadion să mărim numărul”.
19 lire sterline costă un bilet la peluză pentru meciul din această seară, în timp ce în tribune poate ajunge și până la 35 de lire
2,5 milioane de vizitatori are anual arena din Liverpool, costul unui tur încadrându-se între 8 și 17 lire, în funcție de obiectivele alese pentru vizitat
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER