România este Steaua!** Steliștii din toată țara au umplut până la refuz „Național Arena”
De la Botoșani la Giurgiu, românii au distrus aseară prin putere fonică concentrarea oamenilor lui Benitez
Mici, mari, cu coifuri sau cu freze a la Ronaldo, steliștii au invadat aseară Arena Națională. Respectând motto-ul cu care roș-albaștrii defilează în acest sezon în Liga I, dar adaptat pentru Liga Europa, fanii echipei lui Reghecampf au venit uniți pentru calificare. Una istorică, pentru că, să fim serioși, nu în fiecare an simți că ai șansa să elimina campioana la zi a Europei.
Oșenii lui Gardoș au venit cu palincă!
În jurul stadionului, forfota a început cu multe ceasuri înaintea orei 20:00, atunci când gladiatorii îmbrăcați în roșu urmau să se ia la trântă cu balaurul din Londra. Că erau fani de culoare, cu steagul Angolei la gât, sau în costum tradițional oșenesc, ca la Gardoș acasă, steliștii prevesteau veseli o victorie a Stelei. Nu conta scorul!
Intrăm pe stadion. Dai o privire, de jur împrejur, și vezi că, efectiv, chiar toată România a venit în Capitală să pună nu umărul, dar glasul și palmele, pentru a se simți părtași la facerea istoriei. Botoșani, Câmpina, Tecuci, Arad, Onești, Brașov, Giugriu sunt orașele de pe bannerele care te învață geografia țării pe ritmuri de „Sunt fericit și mă simt bine”. Într-un colț, la poarta unde Cech se încălzește, 200 de fani ai lui Chelsea stau. Dacă spun ceva, oricum nu se aude. Chiar și așa puțini, sunt împărțiți în două grupuri. Într-unul compact, facțiunea dură, adică suporterii veniți din Anglia, iar lângă, ceilalți, din împrejurimi. E un termen forțat, pentru că sunt afișate chiar și steagul Bulgariei sau al Ciprului.
Explozia de la golul lui Rusescu
Și vine momentul. O mare de blitzuri îți pigmentează priveliștea. Un puști, cuibărit în brațele tatălui, privește parcă speriat meciul ce urmează să înceapă. Tatăl, un tip mustăcios, e mult mai relaxat. Poate o simți ceva sau o fi doar optimismul specific românului. Și trec, minutele trec. Steaua plimbă mingea, dar toacă în gol, și mai toate lansările apărătorilor în roșu sunt tonuri date fanilor. O doamnă, care probabil în timpul liber lucrează la o bancă sau, oricum, are în dress code-ul muncii sacoul și fusta, se agită mai ceva ca un ultras veritabil. Încă nu e momentul.
Da, stadionul e ca o bombă cu ceas ce așteaptă doar declic pentru a se detona. Și cine putea să ofere pretextul suprem, dacă nu el, Raul. Raul al Stelei, cel de care mulți s-au îndoit, dar pe care acum mulți steliști îl au pe ecranul telefonului sau în vreun poster pus în bucătărie, calendar. Să simți un gol marcat de Steaua împotriva lui Chelsea, iar el să fie de 1-0, e destul. Mai departe, cuvintele chiar își pierd sensul.
Steliștii nu au putut prezenta aseară niciuna dintre cele două coregrafii pregătite din cauza obserÂvatorului UEFA, care a considerat că mesajul „Mai presus de viață și moarte e Steaua” nu e conform cu principiile forului continental
52.000 de spectatori au venit aseară pe Național Arena la Steaua – Chelsea