Tehnicianul susține că o echipă competitivă se construiește în minimum doi-trei ani
Primul loc în campionat, nicio înfrângere pe plan intern, patru remize în Europa. Acesta este bilanțul „Moțului” cu Poli până acum, dar tehnicianul este conștient că în fața lui și a echipei se află o sumedenie de noi provocări.
3-0 cu Internațional, 6-0 cu Ceahlăul. Domnule Sabău, vine un 9-0 cu Anderlecht? (râde) Sigur că va fi un altfel de meci. Trebuie să jucăm cu mai mult curaj, cu încredere în forțele noastre. Eu cred că ne lipsește acest lucru, nu suntem obișnuiți cu astfel de meciuri și se întâmplă să considerăm adversarul mult mai bun încă din start. Poate la fel cum a făcut și România în jocurile cu Franța sau cu Serbia, încercând să conserve rezultatul. Deci vă așteptați la prima victorie în Europa… Trebuie să încercăm să aducem victorii, iar dacă nu putem, trebuie să conștientizăm că este un an de tranziție în care am crescut, iar la anul să facem mai mult. În campionat sunteți pe primul loc și nu ați pierdut niciun meci, dar au fost și momente în care ați fost criticat de specialiști, de presă. Cum recepționați aceste stări? Analizele nu se fac decât în funcție de rezultate, de către oameni care nu sunt în măsură să facă asta și nu analizează toate aspectele unei echipe. Când critică, se consideră specialiști, dar nu au confirmat și nu au ajuns undeva sus, și nu mă refer la ziariști. Era un fotbalist cu acest slogan: „Sunt bun, dar nu mă vede nimeni”.
Despre fotbaliști se spune că au nevoie de timp pentru acomodare. Dumneavoastră v-ați adaptat în Timișoara și la Poli? Pentru un antrenor, cel mai important este să cunoască rapid caracterul jucătorilor și cât de pregătiți sunt pentru a ajunge la un nivel dorit. După patru-cinci luni, afli limitele unui jucător, dacă este pregătit pentru a le depăși, ce poate oferi. O echipă competitivă nu se poate face într-un an, statisticile spun că în doi-trei ani se construiește. Credeți că se pot obișnui echipele românești cu un sistem de jocuri miercuri-sâmbătă? Putem juca, dar trebuie să fim mereu pregătiți pentru aceste jocuri și în fiecare an trebuie să jucăm la același nivel. De exemplu, echipa lui Dinamo din sfârșitul anilor ’80, când am jucat sferturile de finală ale Cupei Cupelor cu Sampdoria, dar atunci lui nea Mircea (n.r. – Lucescu) i-a luat doi-trei ani pentru a construi acea echipă și avea cei mai buni jucători ai momentulu
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER