Visul unei nopți de primăvară!** Cum a fost la finala Europa League de pe Național Arena: primele concluzii și păreri despre cel mai important eveniment

Luminile s-au stins, cortina a coborât, finala s-a încheiat. 52.374 de oameni au trăit pe stadion și milioane la televizor cel mai important eveniment sportiv găzduit vreodată de România. Iar concluzia e unanimă: finala Europa League a fost un succes. Tragem astăzi o (primă) linie să vedem cu ce rămânem.

Stadionul, condiția obligatorie pentru a fi gazdele unui asemenea meci, ne-a costat aproape 250 de milioane de euro și ne-a adus 25.000 de turiști, record pentru București. Detalii în textele alăturate. Ca o primă comparație, Ucraina a cheltuit cinci miliarde de euro pentru turneul final al Campionatului European din această vară și așteaptă 200.000 de turiști. Deci un turist în Ucraina costă 25.000 de euro față de 10.000 la noi. Sigur, vorbim despre competiții diferite, care vor genera venituri diferite, și nici Ucraina nu e modelul pe care ni-l dorim. Așa că ar fi corect să ne comparăm cu orașe gazde ale finalelor europene. Atena a generat 27 de milioane de euro din finala Champions League din 2007. Moscova în 2008 a ajuns la 40 de milioane de euro, în timp ce Roma, în 2009, și-a crescut veniturile cu 45 de milioane de euro de pe urma finalei găzduite, dar un argument important e și poziționarea central-europeană a capitalei Italiei. Noi contabilizăm până acum aproximativ 10 milioane de euro. Nu pare rău, dar nu e de ajuns. Avem nevoie de alte „finale” pentru a amortiza măcar stadionul, iar finale nu înseamnă doar meciuri. Câștigul adevărat deocamdată e de imagine, dar acesta se pierde dacă nu e investit în ceva.

„Increible como esta el Nacional de Bucarest!”
… e doar unul dintre miile de mesaje pe Twitter despre Arena Națională, în ziua finalei, trimis de un străin. Cât e de consolare că avem un stadion bun pentru faptul că l-am plătit atât de scump, e o discuție inutilă acum, când e gata. Sigur că stadionul nu e perfect. Și miercuri s-au defectat niște toalete, studiourile TV par niște cutii plantate ulterior pentru că inițial au fost uitate, acoperișul nu poate paria nimeni că funcționează, unele scări sunt în beznă totală și mai sunt exemple. Dar, una peste alta, stadionul de cinci stele a trecut un examen de cinci stele cu brio.

Cel mai ieftin brand de țară
Stadionul a fost scump, dar raportul preț – beneficii depășește deja campaniile aiuritoare de branding de țară desfășurate de-a lungul anilor. Albumul de promovare „Eterna și fascinanta Românie” a costat șase milioane de dolari, „România mereu surprinzătoare” a scos în 2004 încă 1,7 milioane de dolari, numai ca să fie anulat ulterior. În 2010 s-a mai dus un milion pe o frunză. Iar astea sunt doar sumele de pornire, zeci de milioane au mers ulterior în mediatizarea brandului de țară. În paralel, numărul de înnoptări în hoteluri, în 2010 spre exemplu, a scăzut. Finala Europa League a generat însă o mediatizare mult mai eficientă, chiar dacă nu ieftină, punând și prețul stadionului. România și Bucureștiul s-au văzut însă peste tot, și nu în pauzele publicitare, dar despre România și București s-a vorbit peste tot, ba taman și frumos.

Peste 10 milioane de euro încasări de la străini
Suma poate părea mică, dar pentru un eveniment de o zi, cu public limitat de capacitatea stadionului, nu e, mai ales pentru o țară neturistică. Federația Patronatelor din Turismul Românesc a calculat că 10.000 de turiști spanioli s-au cazat în medie 2,5 nopți, la prețul de 120 de euro pe noapte. Deci aproximativ 3 milioane de euro. Ceilalți 15.000 de străini sosiți nu s-au cazat. Cei 25.000 au cheltuit în medie 150 de euro pentru mâncare, băuturi, cumpărături, deci aproximativ 6 milioane în total. Un alt milion de euro reprezintă transportul local. Sigur că mai există venituri conexe, greu de cuantificat, dar totalul nu poate varia atât de mult. Alți 10.000 de oameni, de data aceasta români veniți din țară, s-au cazat în hoteluri.

95% a fost, în perioada finalei, gradul de ocupare a hotelurilor din București, care are 22.000 de locuri de cazare în hoteluri

Lecția de civilizație a tribunei
Românii și spaniolii deopotrivă au dat miercuri o lecție de comportament în tribune. Duelul Spania – Țara Bascilor n-a mers nicio clipă mai departe de „Orgoliu”, ca-n coregrafia celor de la Atletico, steaguri locale și huiduieli. Iar totul s-a sfârșit cu aplauze civilizate de la învinși către învingători și invers. În timp ce unii se bucurau, ceilalți plângeau pentru că nu pot fi doi învingători într-o finală. Dar huliganii n-au avut loc pe stadion. Huliganismul pare a se muta exclusiv pe străzi, și e valabil peste tot – ultima dovadă e bucuria de la Madrid transformată în violențe.

Gafa din prea bună organizare
Să recunoaștem, organizarea nu ne aparține. Au fost implicați și români, e adevărat, dar UEFA a pus la cale tot și a făcut-o de o manieră uimitoare. Totul a mers impecabil, desfășurătorul era făcut și respectat la minut. De aici a ieșit de altfel și singura gafă majoră – anunțul „Welcome to Budapest” repetat deoarece crainicul insista să respecte ceea ce avea scris, deși un român i-a semnalat greșeala!

De ce nu Liga Campionilor
Ne-a plăcut, mai vrem! Când putem primi încă o finală? Nu curând. Europa League a fost, Supercupa e prea devreme, iar pentru Liga Campionilor n-avem stadion de 70.000 de locuri. Despre turnee finale, pe lângă dimensiunea stadioanelor, ar mai trebui să construim practic… o țară! Vezi cazul aeroportului.

Țeapa taximetriștilor
Dacă hotelurile nu și-au putut umfla spectaculos prețurile, nu același lucru se poate spune despre taximetriști. Acesta a fost principalul reproș făcut de turiștii străini. Nici măcar câinii vagabonzi nu i-au nemulțumit, majoritatea susținând că nu i-au văzut.

Ziua de după
De ieri, Bucureștiul a revenit la normal. Urmările finalei nu s-au văzut semnificativ. La stadion era deja curățenie, de altfel aceasta începând imediat după plecarea spectatorilor, în toiul nopții. Centrul vechi se pregătea pentru o zi normală. Până azi, când revin localnicii.

Haos la aeroport
În cele din urmă, ceva a clacat. Și era previzibil să fie aeroportul, evident subdimensionat pentru traficul record de care a beneficiat: în ziua finalei 13.000 de călători doar cu chartere, 16% mai mult decât cursele obișnuite! 63 de aeronave miercuri, 9 marți. Sigur nu puteau pleca înapoi toate deodată, astfel încât fanii lui Bilbao, și învinși, au așteptat cu orele pe aeroport, inclusiv clubul redactând un protest.

130 de țări au transmis în direct finala Europa League, audiența totală depășind 100 de milioane de telespectatori