„Apostolii lui Iuda”! 10 trădători celebri din fotbalul european!

Escapada "petrecăreților" de la Dinamo nu este un caz unicat în lumea fotbalului. De-a lungul timpului au existat nenumărate cazuri de fotbaliști care au întors spatele formațiilor cărora le declaraseră "dragoste eternă" sau care au uitat promisiunile făcute fanilor. Iată cele mai celebre 10 cazuri de trădare și urmările lor în viziunea britanicilor de la The Mirror.

Partida dintre West Ham și Tottenham, scor 0-2, de la începutul acestei săptămâni a marcat revenirea pe Upton Park din postură de adversar a fostei glorii a "ciocănarilor" Harry Redknapp.

Atât Redknapp cât și managerul celor de la West Ham, Gianfranco Zola, au încercat să minimalizeze importanța rivalității dintre cele două formații în zilele premergătoare disputei pentru a se asigura că cel care l-a adus pe Răducioiu la West Ham în 1996 nu va avea parte de o primire asemănătoare cu cea care i se pregătește lui Mutu pentru partida pe care Fiorentina o va disputa în Ghencea în această seară.

Mai mult, conform presei din Albion, oficialii lui Tottenham au luat în calcul angajarea unui bodyguard care să se asigure că fostul idol al tribunelor nu va avea de suferit.

Totuși, revenirea lui Redknapp pe stadionul unde a făcut istorie nu a fost nici pe departe cea mai dezagreabilă experiență a unui personaj implicat în "sportul rege".

10) Lee Clarke

Născut și crescut în Newcasle, Clarke s-a transferat în 1997 la rivala de moarte a "coțofenelor", Sunderland.

Mijlocașul a jucat un rol extrem de important în promovarea în Premier League cu un număr record de puncte (105!) și astfel a câștigat încrederea scepticilor fani ai "pisicilor negre".

Povestea de dragoste dintre Clarke și Sunderand a sfârșit bursc, în 1999, când actualul secund de la Norwich City a fost surprins în tribunele legendarului Wembley, la finala Cupei Angliei dintre Manchester United și Newcastle, purtând un tricou ce avea imprimat mesajul "Sad Makem Bastards", jignirea preferată a fanilor lui Newcastle pentru cei ai rivalei Sunderland. Urmarea? Lee Clarke a fost exclus imediat din lot și pus pe lista de transferari.

9) Steve Bruce

Probabil că ar fi mai ușor să enumerăm cluburile care nu au ceva de împărțit cu cel care, între 1987 și 1996, a îmbrăcat de 309 ori tricolul lui Manchester United.

În 1999, Bruce a demisionat din funcța de manager a divizionarei secunde Sheffieled United invocând confuzie la nivel managerial. Apoi, în 2001, a semnat cu Wigan, dar după numai două luni i-a părăsit pe "alb-albaștri" pentru a semna cu Crystal Palace.

După alte trei luni, fostul fundaș a "părăsit corabia" pentru a semna cu Birmingham City unde a rezistat pentru o incredibilă perioadă de șase ani, dar până la urmă și-a dat în petec și i-a părăsit pe "albaștri" pentru a reveni la Wigan.

Morala? Daca Steve Bruce se decide vreodată să semneze cu clubul tău favorit, nu te grăbi să îți numești primul născut după el.

8) Jermain Defoe

Popularitatea lui Defoe în Londra este probabil comparabilăƒ cu cea a forțelor aeriene germane în timpul celor douăƒ răƒzboaie mondiale. La nici 24 de ore dupăƒ ce West Ham a retrogradat din Premier League, în 2003, atacantul șŸi-a exprimat în scris dorința de a fi pus pe lista de transferăƒri.

A ajuns la rivala Tottehnam, transfer care a inflamat și mai mult spiritele pe Upton Park. Fanii "ciocănarilor" nu au uitat obrăƒznicia micuțului atacant șŸi de fiecare datăƒ când au ocazia îi reamintesc căƒ "E doar un Paul Ince pitic", aluzie la faptul căƒ și fostul mijlocaș a trăƒdat West Ham-ul pentru o rivalăƒ în 1989.

7) Mo Johnston

Puțini oameni ar avea nebunia să pună mai multe paie pe foc în rivalitatea patologică dintre Celtic și Rangers. Nu este și cazul lui Mo Johnston.

Scoțianul a îmbrăcat de 140 de ori tricoul lui Celtic între 1984 și 1987, dar finalul anior 80 l-a găsit îmbrăcând tricoul francezilor de la FC Nantes.Totuși, în momentul plecării, "atacantul cu păr de foc" a ținut o conferintă de presă în care i-a anunțat pe fanii verzilor că are de gând să își încheie cariera pe Celtik Park.

Numai că, atunci când momentul reîntoarcerii în țara natală a sosit, Mo Johnston a șocat și a ales să semneze cu marea rivală Rangers.
Mai rău, pe lângă "păcatul" de a fi îmbrăcat tricolul lui Celtic, Johnston era catolic și a ajuns astfel să fie urât în mod egal de către fanii celor două puteri din Scoția.

6) Alan Smith

Produs al școlii de fotbal Leeds șŸi fan al "fazanilor" înainte de a învăƒța să vorbeascăƒ, Smith ura în mod natural marea rivalăƒ a albilor, Manchester United. ÎÂŽn 2002 a fost întrebat într-o emisiune radio care ar fi singura echipăƒ pentru care nu ar accepta nici în ruptul capului săƒ joace, atacantul a răƒspuns fărăƒ ezitare: `Manchester United`.

Doi ani mai târziu, Leeds retrograda din Premier League șŸi Smith se număƒra printre cei "sacrificați" de concucere. Vârful a ajuns la Manchester șŸi fanii nu au iertat nici pânăƒ astăƒzi acest act suprem de trăƒdare.

 

 

 

5) Niko Krancjar

În 2004, internaționalul croat a îndrăƒznit săƒ plece de la Dinamo Zagreb la Hadjuk Split la doar 20 de ani. Mutarea a fost primităƒ cu entuziasm la Split unde peste 10.000 de fani i-au făƒcut o primire mai mult decât căƒlduroasÄă actualului jucăƒtor de la Portsmouth.

La Zagreb, nucleul dur al galeriei s-a adunat în fața locuinței lui Niko, unde au aprins 200 de lumânăƒri șŸi au arborat un mesaj elocvent: "ÎÂŽn memoria lui Niko, a căƒrui onoare a murit!"

4) Harry Redknapp

Înapoi la Redknapp, meciul de luni nu a reprezentat prima "încercare" din cariera managerului de la Tottenham. În 2004, Redknapp a lăsat Portsmouth pentru marea rivală Southampton pentru ca în 2005 să se reîntoarcă pe "Fratton Park"!

Momentul critic pentru tehnicianul născut în Londra a s-a consumat pe 23 Aprile 2005, când Portsmouth a învins Southampon-ul lui Redknapp cu 4-1 în sezonul în care "Sfinții" și-au luat adio de la prima ligă.

Totuși această retrogradare cu Southampton a venit în ajutorul lui Redlnapp atunci când s-a întors la Portsmouth. Fanii "albaștrilor" au văzut în Harry un fel de "agent dublu" care și-a făcut datoria față de ei retrogradând marea rivală 🙂

Totul s-a destrămat în octombrie anul acesta când Redknapp a semnat cu Tottenham în ciuda promisiunii de a-și încheia cariera pe coasta de Sud.

3) Luis Figo

Ați crede că cele 65 de milioane de euro plătite de Real Madrid pentru achiziționarea portughezului ar fi liniștit majoritatea fanilor Barcelonei, dar nu s-a întâmplat așa.

Un studiu al unei televiziuni din Spania a aratată că scandările și fluierăturile cu care a fost întâmpinat pe Figo la prima partidă în a evoluat pe Nou Camp în tricoul alb al Realului, în 2001, ar fi acoperit sonor decolarea unui avion super-sonic de pe aeroportul din Barcelona.

La a doua vizită, în 2002, Figo a fost așŸteptat cu melodii speciale, dar șŸi de un "val" de obiecte, inclusiv fise, sticle de whiskey și chiar un cap de porc! – care acum a devenit exponată a muzeului "Kultort" din Essen drept dovadăƒ a fanatismului în fotbal.

2) Paul Ince

Actualul manager al lui Blackburn a a ajuns în curtea londonezilor de la West Ham la 15 șŸi doi ani mai târziu debuta pentru formația de pe Upton Park încăƒ din perioada liceului, când avea doar 17 ani. ÎÂŽn scurt timp, mijlocașŸul a ajuns un idol pentru fanii "ciocăƒnarilor", dar în 1989 lucrurile au luat o turnură nefericităƒ pentru internaționalul englez. Un val de ură s-a revăƒrsat asupra lui Paul Ince atunci când Daily Express a publicat o pozăƒ cu acesta îmbrăƒcat în tricoul lui Manchester United înainte ca mutarea săƒ devinăƒ oficială. De atunci, Paul Ince a devenit "Iuda" pentru fanii de pe Upton, pseudonim folosit șŸi acum, la aproape 20 de ani de la ruptura.

1) Sol Campbell

Timp de nouă ani, din 1992 până în 2001, Sol Campbell a fost văzut drept o legendă pe Wite Hart Lane. Cele 255 de partide în tricoul lui Tottenham și faptul că și-a condus echipa spre victorie în Cupa Ligii în 1999 din postură de căpitan făcuseră ca fundașul să intre definitiv în inimile suporterilor, sau aproape definitiv…

În vara anului 2001, nu faptul căƒ s-a folosit de legea "Bosman" pentru a pleca liber de contract de la formația care îi dăƒruise totul până în acel moment i-a scos din minți pe fanii lui Tottenham, ci destinația finalăƒ a fundașului – "Highbury". Fundașul naționalei Angliei declarase în nenumărate rânduri căƒ nu ar juca in niciun chip pentru Arsenal, dar a dat totul uităƒrii în momentul în care a primit o ofertăƒ din partea "tunarilor".

Fanii celor de la Hotspurs s-au asigurat că revenirea fundașŸului pe stadionul unde a cunoscut consacrarea nu va trece neobservatăƒ șŸi au imprimat mii de baloane și postere în care Sol era numit Iuda. După partidăƒ, mai multe tricouri șŸi postere cu Campbell din perioada în care juca pe White Hart Lane au fost arse în afara arenei.

Acesta a fost doar începutul! ÎÂŽn timp, relația dintre Sol șŸi foșŸtii săi fani s-a deteriorat șŸi mai mult, totul culminând la ultima întâlnire când suporterii au dedicat cântece cu tentăƒ rasialăƒ fundașului care acum evolueazăla Portsmouth.

Iată un istoric al trădărilor celebre pe plan mondial:

 

1932 Jose Samitier: de la Barcelona la Real Madrid
1955 Vladimir Beara: de la Hajduk la Steaua Roșie Belgrad
1961 Justo Tejada: de la Barcelona la Real Madrid
1962 Evaristo de Macedo: de la Barcelona la Real Madrid
1965 Ferdinand Goyvaerts: de la Barcelona la Real Madrid
1966 Lucien Muller: de la Real Madrid la Barcelona
1973 Denis Law: de la Manchester United la Manchester City
1976 Pat Jennings: de la Tottenham la Arsenal
1978 Wilson Djoni: de la Hajduk la Dinamo Zagreb
1978 Joe Jordan: de la Leeds United la Manchester United
1978 Gordon McQueen: de la Leeds United la Manchester United
1980 Wim Jansen: de la Feyenoord la Ajax
1983 Johan Cruyff: de la Ajax la Feyenoord
1984 Stjepan Deveric: de la Dinamo Zagreb la Hajduk
1985 Ruud Gullit: de la Feyenoord la PSV
1985 Aldo Serena: de la Torino la Juventus
1985 Marco Tardelli: de la Juventus la Inter Milan
1986 Boro Cvetkovic: de la Dinamo Zagreb la Steaua Roșie Belgrad
1986 Milko Djurovski: de la Steaua Roșie Belgrad la Partizan
1986 Ronald Koeman: de la Ajax la PSV Eindhoven
1987 Robert Prosinecki: de la Dinamo Zagreb la Steaua Roșie Belgrad
1988 Bernd Schuster: de la Barcelona la Real Madrid
1988 Goran Milojevic: de la Steaua Roșie Belgrad la Partizan
1989 Gabriel Batistuta: de la River Plate la Boca Juniors
1989 Mo Johnston: de la Celtic la Rangers
1989 Marc Degryse: de la Club Brugge la Anderlecht
1990 Bernd Schuster: de la Real Madrid la Atletico Madrid
1990 Roberto Baggio: de la Fiorentina la Juventus
1990 Luis Milla: de la Barcelona la Real Madrid
1991 Peter Beardsley: de la Liverpool la Everton
1992 Nando Munoz: de la Barcelona Real Madrid
1992 Tasos Mitropoulos: de la Olympiakos la AEK Athens
1992 Eric Cantona: de la Leeds la Manchester United
1993 Dimitrios Saravakos: de la Panathinaikos la AEK Athens
1994 Michael Laudrup: de la Barcelona la Real Madrid
1994 Alexios Alexandris de la AEK Athens la Olympiakos
1996 Luis Enrique: de la Real Madrid la Barcelona
1996 Predrag Mijatovic: de la Valencia Valencia la Real Madrid
1998 Lorenzo Staelens: de la Club Brugge la Anderlecht
1998 Edgar Davids: de la Milan la Juventus
1999 Romario: de la Flamengo la Fluminense
1999 Albert Celades: de la Barcelona la Real Madrid
2000 Luis Figo: de la Barcelona la Real Madrid
2000 Nick Barmby: de la Everton la Liverpool
2001 Sol Campbell: de la Tottenham la Arsenal
2002 Abel Xavier: de la Everton la Liverpool
2002 Rio Ferdinand: de la Leeds la Manchester United
2002 Alessandro Nesta: de la Lazio la Milan
2002 Clarence Seedorf: de la Inter la Milan
2003 Giuseppe Pancaro: de la Lazio la Milan
2004 Fabio Cannavaro: de la Inter la Juventus
2004 Antonis Nikopolidis: de la Panathinaikos la Olympiakos
2004 Alan Smith: de la Leeds la Manchester United