Cum a schimbat un semafor fotbalul!** Istoria fascinantă a introducerii cartonașelor roșii în jocul modern
La Euro 2012 nu au fost arătate decât trei cartonașe roșii, o medie de 0,097 eliminări pe meci
Prima competiție la care s-au introdus cartonașele a fost CM 1970
Cea mai dură competiție din istorie este Copa America, cu o medie de 0,70 eliminări pe meci
Doar trei cartonașe roșii au fost arătate la Euro 2012, în 31 de meciuri. A fost turneul din Polonia și Ucraina cel mai curat din istorie? Nu este cazul, întrucât și cel disputat acum patru ani în Austria și Elveția a înregistrat tot atâtea eliminări. Într-adevăr, turneele finale devin din ce în ce mai curate, întrucât jucătorii au înțeles, în sfârșit, impactul pe care un cartonaș roșu îl are asupra unui meci atât de important. Iar numărul eliminărilor dintr-un turneu final european a scăzut progresiv, de la zece în 2000, la doar trei în 2008 și 2012. Pe de altă parte, numărul cartonașelor galbene arătate a rămas constant (121 în 2008, 123 în 2012), singura anomalie fiind reprezentată de Euro 2004, un turneu mai dur, care a înregistrat 156 de „galbene”.
Haos fără cartonașe
Cum arăta însă fotbalul fără cartonașe? Puteau jucătorii să încalce regulile fără să fie pedepsiți? Surprinzător, era cartonașelor nu a început decât în 1970. Până atunci, jucătorilor le era transmis verbal că sunt avertizați sau eliminați, iar această metodă a condus la situații hilare. Celebru în istorie a rămas sfertul de finală al CM 1966 dintre Argentina și Anglia, atunci când căpitanul sud-americanilor, Antonio Rattin, a fost trimis în tribună de arbitru pentru injurii, prima astfel de decizie luată în istoria fotbalului. Întrucât arbitrul german Rudolf Kreitlein nu știa spaniolă și nu a reușit să îi explice lui Rattin de ce a hotărât să îl trimită în tribune, argentinianul a considerat eliminarea injustă și s-a răzbunat pe englezi, așezându-se pe covorul roșu din fața tribunei în care se afla Regina Angliei. În plus, Jack și Bobby Charlton au fost avertizați cu „galben”, însă din cauza lipsei cartonașelor, ei nu au știut acest lucru până a doua zi, când presa britanică a scris despre aceste avertismente.
Primele cartonașe, la CM 1970
Imediat după finalul competiției, arbitrul englez Ken Aston, șeful comitetului de arbitri de la CM 1966, a propus introducerea cartonașelor. „Trebuia să facem un sistem simplu prin care jucătorii, spectatorii și arbitrii să gestioÂneze pedepsele pentru comportament incorect. Ideea cu cartonașele mi-a venit în timp ce stăteam la un semafor. Culorile lui mi s-au părut cea mai bună analogie. Galbenul te atenționează, iar roșul te trimite în tribune”, a spus Aston după ce ideea sa a fost adoptată de FIFA. Prima competiție în care s-au folosit cartonașele a fost CM 1970, singura ediție de Cupă Mondială în care nu s-a arătat niciun cartonaș roșu.
Copa America, cea mai dură competiție
La 42 de ani de la introducerea cartonașelor, cea mai dură competiție din istorie rămâne Copa America. Spiritul latin al jucătorilor poate fi simțit și după ce este transpus în cifre. Cu o medie de 0,75 cartonașe roșii pe meci, competiția sud-americană conduce detașat în acest top, având în vedere că în istoria Cupei Mondiale media de cartonașe roșii pe meci nu este decât 0,33. Cel mai dur turneu de la Copa America a fost cel din 2001, atunci când au fost arătate 24 de cartonașe roșii în 26 de meciuri.
133 de cartonașe roșii au fost arătate în istoria Cupei Mondiale
Primul cartonaș roșu la Cupa Mondială a fost arătat chilianului Carlos Caszely, în meciul cu RFG, din 1974
Primul jucător eliminat la Cupa Mondială a fost peruanul Placido Galindo, într-un meci împotriva României, la CM, din 1930
Camerunezul Rigobert Song și francezul Zinedine Zidane sunt singurii jucători care au văzut cartonașe roșii la două ediții diferite de Cupă Mondială