Editorial As / Zeul este tot un om, până la urmă

Înfrângerea Argentinei, acel mult discutat 1-6 în fața Boliviei, a stârnit o adevărată furtună în mass-media din toată lumea, iar motivele sunt trei: în primul rând, este vorba de Argentina, o super putere a acestui sport, în al doilea rând este vorba despre altitudine, printre victime fiind, în trecut, chiar Brazilia și, în al treilea rând, pe banca "pumelor" se afla Diego Armando Maradona, unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria sportului-rege.

Pe această idee merge și editorialistul As, care consideră că doar un singur selecționer putea rezista unei asemenea contraperformanțe, iar numele său este Maradona! Evident, ceea ce urmează este traducere și adaptare, noi nu am intervenit în niciun fel asupra textului.

Dacă era Spania în locul Argentinei?

Vă puteți imagina ce s-ar fi întâmplat dacă ne-ar fi învins Turcia cu 6-1? Vă puteți gândi ce coșmar am fi putut trăi? Păi, pentru Argentina este chiar și mai umilitor, ei nu pot admite că pot pierde în fața cuiva în America de Sud, nici măcar în fața Braziliei, care este unica reprezentativă pe care îi consideră adversari demni de rangul lor. Dar o înfrângere la un asemenea scor în fața Boliviei, un colțișor de țară, vecină cu a lor, dar în zona cea mai înapoiată și practic uitată de lume. Ceva ce marele scriitor Gabriel Garcia Marquez ar fi definit "un luego de mala muerte…" Adică, un loc al pierzaniei… Oricum, ultimul scor similar datează de la mondialul din Suedia, la întoarcerea acasă jucătorii au fost așteptați la aeroport de o mulțime furioasă care dorea să-i linșeze!

(Aproape) mereu la Mondial

Argentina nu a lipsit de la turneul final decât o singură dată, în 1934, și atunci deoarece a refuzat să participe, oamenii de la Buenos Aires considerând că ei erau în drept să organizeze turneul final. Presa refuză să pună tunurile pe Diego, care se bucură încă de o dragoste nemaiîntâlnită în istoria țării de la femeia secolului, Evita Peron. Oricum, el a reacționat cu modestie, asumându-și vina și mărturisind că "fiecare gol primit a fost ca un cuțit în inimă pentru mine". Orice alt selecționer în afară de el nu ar fi putut reveni acasă nici măcar deghizat! Atenție, însă! Faptul că este întrebat de ce s-a certat cu Riquelme nu va mai fi considerat un sacrilegiu… Probabil, va exista și pasul al doilea. Cine știe?

 

traducere și adaptare de Octavian METONI