Povestea primului african din naționala Franței! **Căpitanul executat pentru trădare
Englezii de la The Guardian au
publicat fascinanta poveste a lui Alexandre Villaplane, primul
nord-african din naționala Franței, care a făcut pasul de la
statutul de erou la cel de trădător, sfârșind în fața plutonului de
execuție.
Cine a
fost Alex Villaplane?
Puțini au auzit de el, asta și pentru că face parte din istoria
îndepărtată a fotbalului. S-a născut în Algeria, în 1905, iar la
vârsta de 16 ani s-a mutat împreună cu unchiul său pe coasta de sud
a Franței. Aici și-a început cariera de fotbalist, la echipa locală
FC Sete. Talentul său a fost apreciat de managerul scoțian Victor
Gibson, care l-a promovat în prima echipă.
În 1927, Villaplane a fost convins de rivalii lui FC Sete, Nîmes,
să joace pentru ei. Cum vremurile de atunci nu permiteau ca un
jucător să fie plătit, conducătorii au găsit o metodă mai puțin
legală prin care să-l remunereze. I-au făcut documente pentru un
post de muncă fals, pentru care urma să fie plătit cu un salariu
generos. La Nîmes, s-a făcut remarcat pentru atitudinea din teren
și a ajuns foarte iubit în rândul suporterilor. În 1926 , a debutat
la naționala Franței, într-un meci cu Belgia, câștigat de naționala
„cocoșului galic”. A fost ales căpitanul naționalei înaintea
meciului cu Mexic, de la prima Cupă Mondială, disputată în 1930, în
Uruguay.
În 1929, a fost recrutat de Racing Club de France, care dorea să
înființeze o super echipă, trecându-l pe Villaplane în capul listei
de achiziții. La noua sa echipă câștiga o avere, însă a început să
risipească banii pe spectacole de cabaret, baruri și curse de
cai.
În anul 1932 s-a legalizat în Franța statutul de jucător
profesionist, iar Antibes a făcut atunci o oferta oficială pentru
fotbalistul de origine algeriană. Campionatul francez era atunci
împărțit în două regiuni, sud și nord, câștigătoarele fiecărei zone
geografice disputau finala pentru titlu. Cu Villaplane în echipă,
Antibes a terminat prima în regiunea de sud. S-a impus și în finala
cu SC Fives Lille, însă Antibes a fost deposedat de titlu pe motive
de corupție.
Decizia l-a făcut pe Villaplane să părăsească echipă, împreună
cu alți doi colegi. A ajuns la Nice, însă aici a îndeput decăderea.
Nu se prezenta la antrenamente, iar în 1935, după ce s-a lăsat de
fotbal, a fost închis trei luni pentru organizarea ilegală de curse
de cai
Drumul
de la unul dintre cei mai mari fotbaliști la cel crud
infractor
În iunie 1940, Paris a fost ocupat de naziști. Ceea ce pentru unii
era o tragdeie, pentru alții era o oportunitate de a prospera.
Villaplane s-a alăturat unei găști de cartier conduse de un celebru
infractor francez, Henri Lafont, care și-a câștigat respectul după
ce l-a ucis pe șeful rezistenței belgiene.
Lafont a început să recruteze prizonieri din înschisorile din
Paris, foști asociați și oameni importanți, consolidându-și din ce
în ce mai mult puterea. Printre cei recrutați s-a numărat și
Villaplane, recunoscut pentru traficul de aur. Gruparea condusă de
Lafont și-a stabilit sediul pe strada Lauriston, una dintre cele
mai rău famate din istoria Parisului, recunoscută mai târziu drept
Gestapo-ul francez
Gașca lui Lafont a devenit din ce în ce mai bogată, stabilind
legături și cu naziștii. Nu erau adepți ai curentului nazist, însă
aceștia au primit uniforme SS și au început războiul împotriva
evreilor și a tuturor celor care se opuneau Reich-ului.
De-a lungul anului 1943, rezistența franceză s-a intensificat, iar
„Gestapo-ul francez” a primit misiunea de a extremina toți rebelii.
Henri Lafont a mers și mai departe. A înființat Brigada Nord
Africană, ca urmare a anunțului făcut de Hitler, care se
autoproclama un eliberator al popoarelor colonizate.
Lafont a adunat mai multe avioane aflate în proprietatea
imigranților și a format o escadrilă, iar în februarie 1944 a
primit misiunea de la naziști să curețe regiunea Perigord. Alex
Villaplane a fost ales să conducă misiunea, fostul fotbalist fiind
promovat în funcția de sublocotenent SS.
Uniteatea manevrată de Villaplane s-a făcut repede recunoscută
pentru cruzimea de care dădea dovadă. De exemplu, pe 11 iunie 1944
a capturat 11 luptători ai rezistenței, cu vârste cuprinse între 17
și 26 de ani, pe care i-a executat.
Executat pentru
trădare
Villaplane a schimbat însă direcția în momentul în care și-a dat
seama că nemții vor pierde războiul. A căutat milă printre oameni,
justificându-și crimele prin faptul că a vrut să ajute la
eliberarea compatrioților săi.
În august 1944, Parisul a fost eliberat de ocupația germană.
Represaliile împotriva colaboratorilor naziști au fost rapide și
sângeroase, șefii „Gestapo-ului francez” fiind trimiși în judecată.
Villaplane și Lafont au fost executați la Fort de Montrouge, a doua
zi după Crăciunul anului 1944.