Strania poveste a „tovarășului” Jong Tae-se

Senzaționala calificare a Coreii de Nord la Cupa Mondială ne-a determinat să căutăm și noi, prin intermediul Wikipedia sau al agențiilor de presă, detalii despre acești anonimi care au detonat bomba zilei. Propriul lor regim le-a interzis să iasă din țară ani buni, țara lor este o ruină cunoscută doar pentru ambițiile nucleare ale dictatorului Kim Jong Il, iar naționala se află pe un incredibil loc 106 în clasamentul mondial al FIFA, la egalitate cu… Republica Moldova.

Și nu acestea sunt aspectele cele mai interesante, culmea este că în naționala țării dimineților liniștite evoluează un sudcoreean provenit din țara soră și dușmană și cu care se află, teoretic, în stare de război. Cele două Corei au semnat doar un armistițiu, un fel de acord de încetare a focului la sfârșitul conflagrației care a distrus peninsula și a condus la apariția a două regimuri dictatoriale. Unul de dreapta, sprijinit de americani și care a abandondat politica partidului unic în urmă cu niște ani buni, altul de stânga, care pare și astăzi, cel puțin la fel de etern ca acum 60 de ani. Ei bine, în acest ocean de ură, un sudcoreean a ales să evolueze pentru nord.

Cine este Jong?

Acest atacant extrem de mobil și de insistent este supranumit Rooney al Asiei, s-a născut în Japonia din părinți sudcoreeni și evoluează în J-League la echipa Kawasaki Frontale. Nimeni nu l-a băgat în seamă, nimeni nu a fost interesat de el sau de povestea lui până când s-a remarcat la Jocurile Asiei de Est. Mass-media din țara sa natală, Japonia, a remarcat că în echipa Coreii de Nord evoluează numitul Chong, despre care se știa că este japonez sau sudcoreen, în niciun caz nordcoreean. Având în vedere că regulamentul FIFA s-a mai îmblânzit între timp, Japonia și Coreea de Sud și-au trimis reprezentanți care să discute cu el și să-l determine să aleagă țara lor. Evident, cu niște promisiuni financiare ferme… Din păcate, pentru ei, Jong Tae-Se i-a refuzat politicos. „Am ales să joc pentru Coreea de Nord și așa va rămâne. Mi-am dat cuvântul și nu am de gând să-l încalc”, a fost răspunsul acestuia.

Ajutat de FIFA

Deși a fost sfătuit să nu plece în Coreea comunistă pentru că va fi răpit sau declarat trădător, Jong a mers pe linia pe care a ales-o. „Nu trebuie să mi se repete la infinit aceleași lucruri. Știu că sunt probleme mari în Nord, dar oamenii sunt drăguți și, ceea ce este cel mai important, înnebuniți după fotbal. Locuiesc în Japonia, merg des în Coreea de Sud, dar vă rog să mă credeți, nu sunt comunist și nici capitalist. Efectiv, eu mă simt bine cu acei oameni care nu au decât un rând de tricouri și nu primesc decât strângeri tovărășești de mână la victorii. Sunt sătul de fițele și de playboy de bani gata pe care îi vezi peste tot la Tokyo sau la Seul”, au fost cuvintele acestuia consemnate de un cotidian nipon. Inițial, Jong (Chong în japoneză) alesese cetățenia sudcoreeană, iar în momentul în care s-a prezentat la ambasada Seulului la Tokyo a fost informat că nu poate deține cetățenia vecinilor de la nord, deoarece guvernul de acolo nu este recunoscut de Coreea de Sud! Nici măcar dubla cetățenie nu este admisă de regimul sudcoreean, drept pentru care se credea că jucătorul renunțase. Asta, până la Jocurile asiatice, când s-a legitimat cu un pașaport… nordcoreean. Atât Japonia cât și Coreea de Sud au contestat dreptul lui Jong de a deține cetățenia nordcoreeană, dar acesta s-a prelevat de faptul că FIFA acceptă ca jucătorii să aibă cetățenia mai multor state, dar să joace pentru una singură.

Un domn pe nume Kim

În țara dinastiei comuniste Kim, ironia face ca și selecționerul să se numească tot… Kim. Finalul dramaticului meci din Arabia Saudită i-a găsit pe nordcoreeni sufocându-și antrenorul. Iar cel care se bucura cel mai tare era chiar Jong. „Au fost unii care au spus că mai bine aleg Coreea de Sud sau Japonia, cu oricare dintre aceste două naționale aș fi mereu prezent la Cupa Mondială. Tocmai asta este problema… Unde este satisfacția? Uite că am reușit acest lucru cu Coreea de Nord și părinții mei sunt mândri de mine.” Într-adevăr, stranie această poveste, iar cititorii mai în vârstă știu foarte bine ce vrem să spunem. Vi l-ați fi imaginat vreodată pe Max Nicu, născut în Germania de Vest, să aleagă să joace pentru România lui Ceaușescu? Sau și mai rău, să aleagă să joace pentru RDG-ul lui Honecker?

PS. Necunoscute sunt căile fotbalului. Coreea de Sud a jucat acasă cu Iranul și, calificată fiind, s-ar fi putut da la o parte pentru a facilita calificarea Teheranului. Totuși, sudcoreenii și-au apărat corect șansele, egalul cu care s-a încheiat acel meci însemnând eliminarea Iranului. Dar, nu numai atât. Le-a oferit o șansă imensă vecinilor comuniști, care au profitat de ea și s-au calificat și ei la Cupa Mondială. Oricum, ar fi interesant de urmărit un meci RPD Coreeană – SUA…