Marco Rossi este selecționerul despre care s-a vorbit în toată Europa, după Campionatul European de anul trecut. Este italianul cu care naționala Ungariei a fost egala Franței și Germaniei. Au fost două dintre rezultatele ce au șocat la Euro.
Italianul are foarte multe lucruri în comun cu România. Am reușit acest interviu și pentru că este legat afectiv de câteva figuri marcante ale fotbalului românesc, pe care le-a întâlnit în carieră. A făcut parte din celebra „Brescia Romena” și acolo s-a împrietenit pe viață cu Ioan Ovidiu Sabău.
Tot acolo a fost fascinat de antrenorul Mircea Lucescu, care a ajuns să-i fie sursă de inspirație în carieră. Modest și foarte deschis, Rossi vorbește despre respectul pentru Ungaria, dar și pentru România. Crede că un selecționer străin este obligat să stea în țara unde muncește și să-i cunoască cultura.
Ne laudă jucătorii, dar ne spune și care este problema noastră, a esticilor. Îi dă și ponturi lui Edi Iordănescu despre cum o națională mică se poate lupta cu marile forțe ale lumii.
Dar, poate cel mai important, Rossi recunoaște că Ungaria încearcă să naturalizeze jucători români. Claudiu Bumba (28 de ani), golgheterul lui Kisvarda și Marius Corbu, un mijlocaș central de 19 ani, cu 20 de meciuri și 4 goluri în acest sezon, pentru Academia Pușcaș. Ei sunt jucătorii pe care Ungaria încearcă să-i naturalizeze, recunoaște Rossi.
Domnule Rossi, aveți o istorie legată de fotbaliștii români. Ați jucat multe partide la „Brescia romena”, cu Răducioiu, Hagi, Lucescu, Sabău, Mateuț.
Da, amintiri foarte frumoase. Cu Lucescu, cu Sabău, cu care am o prietenie importantă. Am fost chiar coleg de cameră cu Nelu și aveam o relație de prietenie și între familiile noastre, cu soțiile, cu copii lui… Atunci noi așteptam să devenim părinți. Îl stimam mult. Nelu a fost un mare fotbalist. Își putea valorifica mai bine talentul, dar a avut probleme cu accidentările. Eu cred că a fost la același nivel cu Gică Hagi. Am avut o relație bună cu toți, cu Gică, un jucător de neînlocuit, cu Florin, Mateuț…
Mircea Lucescu a reprezentat un ajutor în actuala carieră de antrenor? V-a inspirat în vreun fel?
Am spus-o de mai multe ori în interviuri. Sunt 2 antrenori care mi-au influențat gândirea. El și Marcelo Bielsa. De curând l-am întâlnit pe Mircea, când a jucat cu Dinamo Kiev contra lui Ferencvaros. Am văzut că este bine și m-am bucurat să-l salut. Un leu, un antrenor de top.
Putem spune că Marco Rossi este astăzi un mare antrenor și pentru că a lucrat cu Mircea Lucescu?
Eu nu cred că sunt mare antrenor. Eu sunt un antrenor de nivel mediu, care a folosit cât a putut din experiențele avute cu Mircea și Bielsa.
Ce ați învățat de la Mircea Lucescu?
Era începutul anilor 90 și el muncea mult din punct de vedere tactic, făcea analize video, lucra mult la detalii. Era ceva nou în acea epocă. A fost un precursor, ca și Bielsa. Cred că un lucru pe care l-am învățat a fost să nu mă concentrez pe concepte care nu sunt mutabile. În fotbal, totul se schimbă și trebuie să ai posibilitatea să te adaptezi. Să ai atitudinea corectă pentru a te confrunta cu schimbările.
O prietenie de peste 30 de ani cu Neluțu Sabău. Cum de n-ați colaborat în meseria de antrenor?
Este o persoană specială, cu valori profunde. Nelu m-a întrebat în mai multe rânduri dacă nu vreau să lucrez cu el în România, dar sunt din 2012 în Ungaria și nu s-a putut. Pentru ca un străin să lucreze zece ani într-o altă țară trebuie să facă ceva. Dacă nu ai făcut ceva nu poți rămâne. Rezultatele pe care le-am avut m-au ținut.
Mircea Lucescu a propus în vară ca dumneavoastră să fiți selecționerul României. Știți despre asta?
Am citit. Ca să spun adevărul, mi-a făcut plăcere. Înseamnă că mă stimează. Să propui pe cineva la naționala țării tale înseamnă că îl apreciezi, iar spus de el, care este unul dintre cei mai de top antrenori, este și mai important.
Este greu pentru un antrenor să pregătească naționala unei alte țări?
În general, cred că da. Orice țară, orice popor, orice națiune are istoria ei și modul ei de a fi. Nu doar în fotbal. Dar eu pot spune că în această poziție am ajuns treptat, obținând rezultate și știind ce se întâmplă în această țară. Am cunoscut istoria fotbalului maghiar de la bunicul meu, care era un fan al naționalei lui Puskas. A fost un proces gradual în care am cunoscut fotbalul maghiar.
În România s-a vorbit mult de faptul că un antrenor străin n-ar cunoaște bine jucătorii echipei naționale.
Eu îi am alături și pe asistenții mei și din iunie 2018, de când am ajuns la Federație noi trăim constant în Ungaria. Din respect pentru țară și federație. Cred selecționerul trebuie să trăiască în acea țară, să știe perfect campionatul, pe jucătorii din campionat și pe toți cei care joacă afară, unde noi avem jucători care joacă la un nivel bun.
Ați avut posibilitate să antrenați în România?
Adevărul este că nu am avut oferte concrete în acești ani doar discuții „de ce nu vii să lucrezi aici”. După Euro am avut multe oferte, dar am semnat un contract de lungă durată cu Federația Ungariei. Cu siguranță doresc să duc la final acest contract, dar știm că totul se poate schimba și în viață și în fotbal, dacă nu sunt rezultate. Ce pot spune sigur este că mie mi-ar plăcea să mai antrenez o echipă de club, pentru că antrenezi zilnic, joci în fiecare săptămână. Vreau să fac asta în viitor, dar mai am 3 ani și jumătate de contract cu naționala Ungariei și în acest moment mă concentrez doar la asta.
Am citit știri despre posibilitatea ca Bumba să fie naturalizat și să joace în naționala Ungariei. Este interesant pentru dumneavoastră?
Joacă bine de când a început să evolueze pentru Kisvarda. E un băiat interesant. Trebuie văzut care este situația sa și dacă poate fi naturalizat. Este un jucător bun. Dacă poate fi naturalizat, cu siguranță este interesant. Și nu este doar el. Și Corbu este un jucător foarte interesant. Dar la el este mai greu cu naturalizarea.
Este o surpriză pentru dumneavoastră că acești jucători n-au jucat în naționala României?
Eu știu că România a avut tot timpul jucători buni. În ultimii ani nu a obținut rezultate așa bune, dar are jucători buni. Dacă ei nu au fost convocați până acum nu înseamnă că pe viitor nu pot fi convocați. Aici, în Ungaria, mai este Rus, un alt fotbalist bun, care a jucat pentru naționala României.
Sunteți de acord cu naturalizările de jucători pentru a evolua în alte naționale față de țările de origine?
Nu sunt împotrivă. Franța sau Anglia, chiar și Italia au jucători brazilieni sau care provin din colonii. Dacă un jucător evoluează de mult timp într-o țară deja asimilează cultura acelei țări. 5 ani mi se pare un criteriu valid.
Noi, românii, credem că avem jucători mai talentați decât Ungaria, dar Ungaria a avut rezultate mai bune în ultima perioadă.
Nu așa trebuie luate aceste lucruri. De 10 ani cunosc fotbalul din Ungaria. Fantezia și talentul nu lipsesc. Respect jucătorii din Balcani și din această zonă, dar marele handicap îl reprezintă indisponibilitate în a se adapta, practic de a ieși din zona de confort. Românii au mers în afară mai mult. Sigur că nu trebuie exclus aspectul economic, dar lipsește puțin această dorință de a se adapta. Este o problemă mentală.
Când nu ai o echipă națională puternică, cum poți obține rezultate? Care este secretul?
Noi mai avem de jucat câte două meciuri cu Anglia, cu Italia, cu Germania. Pe hârtie sunt imposibile. Sunt mai puternici, așa că o să aibă o posesie mai bună. Trebuie să faci partida perfectă tactic și să fi în condiții perfecte din punct de vedere fizic și mental. Dacă ești la un nivel top în aceste privințe trebuie apoi să speri că adversarul nu va face cea mai bună partidă. Și să nu te temi de numele pe care îl poartă adversarii.
Acesta a fost secretul Ungariei la Euro?
Cu siguranță. Mulți suporteri spun că a fost și noroc. Nu poți avea noroc tot timpu. Norocul este o roată care se învârte. Mă simt norocos pentru că am putut să fac munca ce m-a pasionat, am o familie frumoasă, nu am avut mari probleme, mari tragedii. Ăsta este norocul. Dar în 10 ani în Ungaria nu cred că a fost doar noroc.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER