27 aprilie este o zi de tristă amintire pentru fotbalul românesc. În 2006, în urmă cu 17 ani, FCSB (Steaua pe atunci) atingea cel mai înalt punct al fotbalului românesc de după Revoluție. Cu Cosmin Olăroiu pe bancă și Nicolae Dică în teren, roș-albaștrii ajungeau în semifinalele Cupei UEFA, actuala Europa League. Mai mult, după o victorie la limită, 1-0 la București, și primele 25 de minute în Anglia, bucureștenii aveau 3-0 la general, iar finala din Eindhoven părea din ce în ce mai aproape. Totuși, momentul care a schimbat soarta acelei duble s-a petrecut în minutul 26. Gareth Southgate, actualul selecționer al Angliei, a fost schimbat cu Massimo Maccarone (27 de ani atunci, 43 acum). Vârful italian a marcat o „dublă”, iar britanicii au mers în finală, 4-3 la general, unde, însă, au fost spulberați de Sevilla, specialista competiției, 4-0.
Joi, 27 aprilie 2023, la un majorat fără un an de la acel moment, ProSport a luat legătura cu coșmarul Stelei devenit, între timp, eroul dinamoviștilor, Massimo Maccarone. În dialogul cu reporterul ProSport, fostul atacant din „Cizmă”, acum antrenor, a vorbit despre acel moment, unul de referință în cariera sa de peste 20 de ani. „Și acum, dacă mă duc pe Riverside Stadium, pot să revăd acel gol”. În plus, a descris viața de antrenor și schimbările care survin odată cu trecerea pe banca tehnică. Membru DDB în 2020, a subliniat și relația pe care încă o are, în prezent, cu suporterii formației din „Ștefan cel Mare”. „Mă sună în fiecare an. Acum sunt fanul lui Dinamo. Antrenorul lor în viitor? Cine știe”.
Massimo, din România te contactez în legătura cu 27 aprilie 2006. Îți spune ceva această dată?
Da, evident! Primul lucru pe care mi-l amintesc este golul de la finalul meciului, cel de 4-2. Cu o lună înainte, la Basel, am reușit să răsturnăm situația*. A fost ceva incredibil să reușim același lucru în faza următoare, în semifinale, cu aproximativ o lună mai târziu. De obicei, când ești condus cu trei goluri, rareori, poate o dată în carieră reușești să revii și să te califici. Noi am reușit asta de două ori într-o lună.
*în sferturile de finală, Basel a câștigat 2-0 pe teren propriu și a avut 1-0 în minutul 23 în Anglia. Middlesbrough a câștigat 4-1, cu Maccarone marcând golul calificării în minutul 90. Pe atunci, regula golului marcat în deplasare era decisiv, astfel, la 3-1 pentru englezi, elvețienii s-ar fi calificat mai departe.
Cum te simți când revezi golul acela după atâția ani?
Emoție! Stadionul era plin și toți au crezut că putem întoarce. Dacă asculți fanii după ce am marcat golul din ultimul minut, e ceva extraordinar. Mi se face pielea de găină și acum, când revăd golul, e ceva normal. A fost un gol important! Azi, dacă mă duc pe „Riverside Stadium”, pot să revăd, în minte, acel gol, acel moment. E mereu în mintea mea! Este, clar, unul dintre cele mai importante pe care le-am marcat.
Mai credeați în calificare? Steaua avea 3-0 la general.
Eu am fost pe bancă. Imediat după golul 2-0, prin minutul 30, am fost trimis în teren. L-am schimbat pe Gareth Southgate (n.r. – actualul selecționer al Angliei) și am marcat la câteva minute după ce am intrat. Atitudinea, atmosfera, toate s-au schimbat. Oamenii au început să creadă din ce în ce mai mult că putem revenim. Greu, dar incredibil ce am reușit.
Gareth Southgate, fostul tău coleg, este actualul selecționer al Angliei. Îți oferă sfaturi legate de antrenorat?
Din păcate, nu, n-am mai vorbit de mulți ani. N-o să uit niciodată, dar, după meci, Jimmy Floyd Hasselbaink mi-a promis că nu o să mă uite niciodată și că o să mă iubească toată viața lui. Anii trec, sunt deja 17. Din păcate, nu prea am mai vorbit cu cei cu care am jucat atunci.
Steaua, în prezent FCSB, a fost cel mai dificil adversar?
A fost o echipă bună. Totuși, nu se poate compara cu Sevilla. Ne-au bătut 4-0 în finală. Au deschis scorul primii și golul doi ne-a turnat plumb în ghete și, evident, au venit și golurile trei și patru. Am avut și noi ocaziile noastre, poate meciul s-ar fi schimbat dacă am fi marcat și noi. Am fost foarte fericiți că ne-am calificat în finală, dar, după, evident, eram supărați că am pierdut trofeul. Înainte de Steaua, am jucat cu AS Roma, o echipă foarte bună atunci. Au fost adversari dificili, dar, sigur, când ajungi în semifinalele Europa League, cum este acum, joci cu echipe puternice. Steaua a fost una dintre ele și, zic eu, au avut ghinion cu noi. Am crezut mai mult în revenire.
Coșmar pentru suporterii Stelei, erou pentru cei ai lui Dinamo. Ai fost și membru DDB. Îți mai scriu?
Da, sunt în contact cu ei. Mă sună în fiecare an. Mă simt foarte bine pentru acest lucru, înseamnă că am făcut ceva bine dacă-și amintesc de mine și după acești toți ani. Mă bucură acest aspect. Sunt suporter al echipei Dinamo și sper să promoveze înapoi în prima ligă. Poate, în viitor, cine știe, voi antrena echipa.
Cum este să fii pe banca tehnică?
Foarte diferit! Ca jucător, te gândești doar să joci, ceea ce trebuie să faci și atât, te gândești la tine. Ca antrenor, totul este mai complex, ai multe lucruri de făcut. Trebuie să pregătești meciul, să vorbești cu jucătorii, ai, cu tot cu staff-ul, 30-40 de oameni cu care trebuie să conlucrezi. În fiecare zi, când mă trezesc până când mă duc la culcare trebuie să mă gândesc la diverse lucruri legate de echipă*.
*Maccarone s-a retras din fotbal în 2020. Ulterior, a luat calea antrenoratului și, în acest moment, este tehnician al echipei Ghiviborgo, în Serie D.
Îți mai amintești de Nicolae Dică?
Atacantul? Da. Nu a fost și antrenor la Steaua (n.r. – FCSB)?
Ba da. Ai un mesaj pentru el sau pentru foștii tăi adversari, după toți acești ani?
Eu mi-am făcut treaba. Ăsta e fotbalul. Câteodată câștigi, câteodată pierzi. Am ajuns în finală și am pierdut. Câteodată, poate, e mai bine să te oprești în semifinală. Nu ești atât de dezamăgit cum ești atunci când pierzi o finală. Fotbalul se poate schimba într-o singură secundă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER