Anglia a jucat finala EURO 2024, dar calificarea în ultimul act al turneului nu a fost satisfăcătoare pentru fanii Albionului. Mai ales că echipa a pierdut a doua finală de Campionat European la rând și rămâne fără trofeu câștigat din 1966.
Cotidianul Daily Mail, prin vocea jurnalistului Jeff Powell, pune la zid naționala demisionatului Gareth Southgate și își începe tirada cu vedeta Jude Belligham, care înainte de turneul final a pozat într-o reclama, îmbrăcat doar în chiloți. Jucătorul celor de la Real Madrid e comparat cu Emma Răducanu.
„Jude Bellingham a apărut ca Emma Răducanu a fotbalului. Prea mult, prea devreme. Talentat, da. Graba la agențiile de modelling, de publicitate, postura me-me, urletul la arbitri, accesele de furie atunci când totul merge prost, iritarea egoistă cu coechipierii pe care aparent îi consideră sub el, plonjoanele care ar fi putut fi mai bine direcționate către piscina olimpică din Paris. Nu, mulțumesc.
În Germania, Bellingham cel beligerant s-a transformat în Jude cel obscur. Poate să fie un căpitan al Angliei? Poate, dacă își păstrează valoarea și se maturizează. Un lider în această vară, după un sezon de soare în Madrid? Mă tem că nu”, scris sursa citată.
Se pare că Bellingham a avut parte de un tratament diferențiat vizavi de colegii săi. Cel puțin așa susține Daily Mail: „Se zvonește că managerul echipei a acordat tratament preferențial jucătorului despre care presupunea că va fi talismanul Angliei. Spre enervarea celorlalți, despre care se spune, de asemenea, că nu au apreciat reclamele în care Bellingham era prezentat ca salvatorul lor. Apropo, cum a ieșit asta? Gareth Southgate este un gentleman și un om blând. Decent până în tălpile cizmelor sale. Politicos cu persecutorii săi, dincolo de datoria sa. Dar aceste curtoazii s-au tradus în performanțe discrete”.
Anglia n-a strălucit la EURO, deși a revenit la meciurile din optimi, sferturi și semifinale. „Da, Anglia le-a oferit adepților săi îndelung suferinzi momente de exaltare extrase din recuperarea disperată a cauzelor pierdute. Dar au ajuns în aceste situații dificile jucând în cea mai mare parte cu trepidația fecioarelor care încearcă să își protejeze virtutea în cartierul Mitte din Berlin”, susține ironic autorul.
Spania a fost net superioară echipei britanice, lucru recunoscut de Daily Mail. „În cele din urmă, nu a existat nicio cale de ieșire împotriva singurilor adversari de elită pe care i-au avut de înfruntat. Southgate nu a putut scăpa de vicleniile lui Luis da la Fuente. Selecționerul Spaniei a adus în finala de duminică următoarea generație electrizantă a fotbalului. În momentul în care au terminat cu noi – ar fi putut fi ușor 4-1, mai degrabă decât o victorie târzie – oamenii lui Southgate păreau plictisitori prin comparație, iar el însuși părea blocat în timp”, notează ziarul londonez.
Autorul face apoi o trecere în revistă a momentelor istorice din fotbalul mondial și a tendințelor care au existat în fotbal.
„Turneele majore tind să producă noi direcții pentru cel mai mare joc. Minunile fără aripi ale lui Sir Alf Ramsey au fost o inovație în felul lor și au adus acasă singura Cupă Mondială a Angliei. Puterea hi-tech a Germaniei a avut vremea ei. Enzo Bearzot, selecționerul Italiei, a găsit în labirintul negativ al catenaccio-ului o cale către frumusețea de a bate Brazilia. Fotbalul total al Olandei și flerul francez ne-au uimit. Brazilia, Argentina, chiar și Uruguay, în zilele lor sepia de odinioară, au aprins reflectoare de o magie incredibilă.
Acum, tinerii irepresibili ai lui De la Fuente au deschis calea spre o nouă viziune a jocului, trecând cu viteza luminii peste speranțele englezilor, blocați în propria lor imaginație. Anglia a rămas fără noroc, dar și fără miracole”, susținea vocea critică.
Jurnalistul consideră că mass – media britanică l-a supraevaluat pe Phil Foden, în detrimental lui Saka: „Au fost expuse mai multe concepții greșite, unele pentru care noi, mass-media, am fost de vină. Majoritatea colegilor mei din Asociația Scriitorilor de Fotbal l-au ales pe Phil Foden, dar fotbalistul anului a fost Bukayo Saka, așa cum a demonstrat în Germania. Acest tânăr a avut un impact individual mai mare asupra lui Arsenal decât Foden asupra unui Machester City superior, cu mai multe talente”.
„Indiferent dacă Harry Kane a îmbătrânit brusc la Euro, a cui a fost ideea strălucită de a-l retrage pe cel mai bun marcator al Angliei din toate timpurile din avanpostul central în acea mocirlă îmbâcsitoare de la mijlocul terenului?
Probabil managerul care tocmai a demisionat, poate pentru că și-a dat seama că lupta de a se califica din cea mai slabă grupă și apoi de a trece prin partea inferioară mai moale a tragerii la sorți ne spune mai mult, mult mai mult decât să ajungem cumva la o altă finală. În contrast, Spania a trebuit să învingă Germania, Italia și Franța în drumul său spre eliminarea Angliei”, se mai arată în articol.
„Cât despre Declan Rice, de unde naiba a apărut ideea că acesta este unul dintre cei mai buni mijlocași din toate timpurile și că valorează până la ultimul bănuț din cele 100 de milioane de lire sterline? Această percepție a fost schimbată în Europa. Din ce în ce mai mulți analiști sunt acum de acord că procentajul său ridicat de pase precise provine din faptul că mută mingea mereu în lateral și în spate.
Statistici blestemate. Dar există una care iese în evidență. În cele 58 de meciuri jucate în Anglia de când a plecat din Irlanda, Rice a marcat doar TREI goluri. Încercați aceste comparații cu mijlocași neprețuiți: Bobby Charlton 106 selecții și 49 de goluri, Bryan Robson 90 selecții și 26 de goluri, Frank Lampard 106 selecții și 29 de goluri. În ritmul său actual, dacă Rice ajunge cumva la o sută de selecții, va înscrie cinci sau șase goluri” mai precizează sursa.
„Nu numai asta, dar Spania a făcut ca fotbalul să avanseze dramatic de la jocul de tip „tippy-tac-toe” perfecționat de echipele fermecătoare ale lui Pep Guardiola. Viteza și îndrăzneala sunt la ordinea zilei și nici măcar John Stones – Horatio al nostru de pe pod – nu i-a putut împiedica pe „ninos”-ii lui De la Fuente să se infiltreze în apărarea Angliei.
Fotbalul nu a venit acasă. Doar glumele din echipa lui Southgate care au coborât din avion pentru a-și ascunde celebritatea falsă în spatele geamurilor întunecate ale limuzinelor lor. Nu numai managerul a trebuit să se schimbe, dar la fel trebuie să facă și mentalitatea lăudăroasă. Și repede. Pentru că, așa cum stau lucrurile, Viva-city este viitorul Cupei Mondiale. Și în ritmul în care joacă Spania, cei doi ani până în America vor trece repede”, încheie autorul editorialului din Daily Mail.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER