Anul lui Chivu!**

Mai erau zece minute până la startul meciului de pe „Camp Nou”,
returul Barcelona – Inter din semifinalele Ligii (1-3 în tur).
„Cristi, pregătește-te, intri din primul minut!”. Vorbele lui
Mourinho i-au dus inima în gât lui Chivu. Nu l-au prins nepregătit,
dar iminența luptei i-a pompat surplus de adrenalină în sânge.
Ținuse toată dimineața legătura cu Pandev și știa că acesta are
dureri la picior. După încălzire, pe tunelul spre vestiare,
macedoneanul a clătinat din cap, nesigur pe el, iar Cristi a știut
că poate fi ziua lui… A avut nevoie de numai cinci minute de
încălzire în vestiar și a intrat pe teren, ca fundaș stânga,
producând rumoare printre comentatori… Planul lui Mourinho, unul
schimbat din mers, indica un clește Zanetti – Chivu care să-l
strângă pe „puricele” Messi.

„Sunt obosit de fericire”

Au urmat 90 de minute nebune, eroice, în care Chivu a făcut risipă
de efort. Din minutul 28, după eliminarea lui Thiago Motta, românul
a plecat de lângă Zanetti și s-a lipit lângă Cambiasso, în cuplul
de închizători. Impecabil! De două ori a lovit mingea cu capul, în
forță, producând altă rumoare. În urmă cu numai trei luni, Chivu
era operat la cap, după o ciocnire teribilă în meciul cu Chievo.
Mulți se întrebau atunci dacă va mai putea să joace fotbal
vreodată, însă acum a rezistat 90 de minute pe teren, la o presiune
teribilă… După fluierul final s-a îndreptat spre tribună: „Sunt
obosit de fericire”, atât a mai putut spune.

A vorbit în schimb Mourinho pentru el: „Chivu a fost fantastic, a
dat dovadă de un curaj exemplar, pentru că s-a trezit că va juca
doar cu câteva minute înainte de meci și a făcut-o fără greșeală,
deși a schimbat și mai multe poziții de-a lungul partidei, în
funcție de necesități”.

Chivu,
omul orchestră

S-a terminat doar 1-0 pentru Barcelona și Cristi Chivu a trăit cu
siguranță cel mai frumos moment al carierei sale. Jucătorul român,
extrem de apreciat de către un antrenor de exigența lui Mourinho,
este omul care a fost folosit din 2007, în primul an cu Mancini,
apoi următorii cu marele Jose, în cele mai multe roluri. Un
adevărat om orchestră, când fundaș stânga, cel mai des, când fundaș
central, când închizător, când mijlocaș stânga.

Cu casca în mână a intrat pe teren Cristi la Barcelona, parcă
pentru a arăta că nu se teme de nimic, și la fel a coborât la cinci
dimineața din avionul ce ateriza pe Malpensa în prezența unui
„stadion” improvizat de cinci mii de oameni intrați în delir.