Domnul Lagrange (foto) are undeva între 40 și 50 de ani, iar atunci când facem cunoștință ne întinde un soi de legitimație cu Olympique Lyon. Omul se identifică într-atât cu adversara Stelei de azi, încât pare că și-a șters prenumele din certificatul de naștere.
La 100 de metri de „Stade Gerland“ se găsește cafeneaua OL. Nu foarte mare, dar nici minusculă, încăperea se menține în viață mai mult datorită pasiunii nebune a stăpânului ei. Fan înfocat al lui Lyon, domnul Lagrange a obținut licența de la club pentru a dezvolta afacerea. Una de suflet, după cum singur povestește, mai ales că nu prea există clienți. „Se ocupă cam 70 la sută din ea, la meciurile din deplasare”, povestește omul. Pereții susțin istoria recentă a clubului, istoria care contează.
Din 2002, anul primului titlu, și până acum, Lagrange a avut timp să colecționeze multe trofee și amintiri. Fotografii, autografe, tricouri. Chiar și contracte. Mahamadou Diarra, actualul jucător al Realului, și-a lăsat drept amintire copia primului său contact cu Olympique Lyon, din 2002. „Asta pentru a vedea suporterii ce înseamnă un contract de jucător profesionist”, sună explicația. „Pentru a se vedea și în România ce înseamnă un astfel de contract”, am adăuga noi. 162.721 £ lunar!
Diarra câștiga, în 2005, 162.721 de euro într-o lună, cu tot cu bonusuri, adică un contract bunicel anual al unui fotbalist din Liga I, în 2008. Hârtiile de pe peretele domnului Lagrange expun în detaliu clauzele contractuale. Cu tot cu impozite, cu taxe pentru sănătate, cu banii de transport, cu suma brută și cea netă, cu orele de muncă. Cu tot. Mai precis, se arată foarte clar cum a fost plătit Diarra în luna iulie din 2005, conform tuturor clauzelor pe care le avea stipulate, în funcție de performanță. Salariul său pe un an era de 1.513.363 – brut, din care se scădeau taxele și impozitele aferente.
Â
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER