Cronică din „vacarm”. Visul spulberat într-un „infern” și încă un an fără Champions League în România
Pe fosta Eden Arena, CFR își dorea să ajungă în Rai. Meciul cu Slavia era ca un purgatoriu, care oferea direcția în acest sezon european. Chiar dacă iadul nu exista pentru clujeni, care aveau colacul de salvare cu Europa League, o grupă de Champions League părea divină. Era un meci pentru istorie, într-un fotbal românesc care avea atâta nevoie să-și mai rescrie istoria europeană. N-a fost doar un meci între CFR și Slavia. Părea partida pe care fotbalul românesc o disputa contra fotbalului european, pentru un loc la masa celor mari.
Vacarmul ceh amintește de Turcia
Imnul ademenitor a început, iar gazonul părea că „arde”. Nu căldura, ci presiunea suporterilor face să se simtă așa. Stadionul e un infern, pare teleportat din Turcia. Gălăgia este atât de mare, încât ar da peste cap orice instrument de măsurare a decibelilor. Totul e la superlativ. Tribuna te face să tresari, iar unui jucător fără experiență i-ar înmuia picioarele. Cei 20.000 de cehi parcă se prăbușesc peste teren, peste jucătorii CFR-ului. Atunci când Slavia atacă e vacarm. Ai senzația că 20.000 de voci urlă chiar în urechile adversarilor, iar cehii arată că a fi spectator este și o obligație, nu doar o favoare.
Rondon, la milimetri de gol uriașă
E presiune mare spre poarta lui Arlauskis. Cehii au prima șansă, dar scăpăm (4). Apoi clujenii trec pe lângă gol, prin Bordeianu E semnul că se poate (11). Olayinka cade în careu, în duel cu Burcă și urlă spre tușier cât îl țin plămânii, dar centralul vede că intervenția a fost perfectă. Deac trimite cu capul puțin pe lângă poartă. Pentru o secundă se face liniște (15). Apoi vine o ocazie uriașă. Rondon nu ajunge să introducă în poartă centrarea ideală a lui Omrani (17). Clujenii își pun mâinile în cap. Presiunea din teren e greu de suportat. Masopust scapă singur dar lobul său face tribuna să scoată oftatul pe care îl așteptau clujenii (29). Galeria CFR-ului simte că soarta e cu românii. Apoi Soucek dă și el pe lângă. Încheiem repriza cu emoții, dar e 0-0 și nimic nu s-a decis.
Golul durerii
Începe a doua repriză și tensiunea creată de tribune e la fel, dar parcă te obișnuiești cu ea. O resimți mai puțin agresiv. Skoda trage puternic, dar Arlauskis este unde trebuie să fie (46). Clujenii încearcă să preia controlul, dar le este greu. Cehii sunt agreivi și în tribune și în teren. Parcă și Stanciu aleargă mai mult de cum îl știam noi. Și vine momentul său, dar Araluskis e spectaculos și eficient. Scoate de sub bară (62). Intensitatea e maximă. În fiecare duel, fiecare preluare, fiecare pasă. ȘI vine minutul 66, iar clujenii simt cum se „dezlănțuie iadul” peste ei. E spațiu mare pe flancul drept, Boril scapă acolo și marchează. Zgomotul bucuriei cehilor este asurzitor, dar și dureros pentru clujeni. Au mai rămas vreo 25 de minute și trebuie două goluri. Petrescu face schimbări, dă indicații, încearcă o minute. Păun șutează la colțul scurt, dar portarul cehilor respinge (77).
Se încheie meciul agonizant din infernul de la Praga și povestea de Champions League a CFR-ului. Fotbalul românesc mai are de așteaptat până să readucă în țară forțele mondiale. După 4 tururi preliminare, echipa lui Dan Petrescu este eliminată. Ar fi fost prea frumos ca o echipă din România să spargă barierele UEFA și să intre în grupe, parcă în ciuda voinței celor care conduc Champions League. Drumul european al CFR-ului continuă însă. Vineri, clujenii își află adversarii din grupele Europa League.