Daniel Tudor explică cum a apărat penalty-ul** din minutul 38 al meciului cu Glasgow Rangers!

La o zi după succesul istoric de pe „Ibrox Park”, Daniel Tudor
se pregătea să facă ce știe el mai bine: să se antreneze. De
fericire, eroul de la Glasgow a dormit doar câteva ore în noaptea
de după victoria cu Rangers, iar a doua zi a preferat să meargă
pentru recuperare la baza de la Urziceni, adică acolo unde a
început totul.

-Daniel, mai visai tu să aperi în Liga Campionilor la 35
de ani?
-Vreau să le mulțumesc lui Mihai Stoica și lui Dan Petrescu pentru
că mi-au prelungit contractul cu un an, deși împlinisem deja 35 și
nu apărasem decât două-trei meciuri în sezonul trecut. Nu credeam
că mai apuc în veci să debutez la acest nivel și la vârsta asta,
dar cred că așa a vrut Dumnezeu, „Miko” să nu poată juca și să nu
existe altă variantă pe bancă.

-Ți-a fost frică să nu gafezi, având în vedere că aperi rar
la Urziceni?
-Ce mai puteam pierde la 35 de ani?! A fost un adevărat infern, dar
golul luat repede m-a descătușat. M-am gândit la meciul cu
Stuttgart, când am luat gol tot în primele minute și am
revenit.

-Cum a fost la penalty? L-a ratat Davis sau l-ai apărat
tu?
-Am simțit acel 11 metri și cred că experiența m-a ajutat să-l
apăr. M-am uitat la adversar tot timpul și mi-am dat seama că vrea
să execute fără să privească poarta. Am hotărât atunci să stau pe
picioare până când va șuta, iar din modul alergării mi-am dat seama
unde va trage. A fost un moment perfect pentru mine.

-Lucrezi special aceste faze la antrenamente sau la Glasgow
a fost întâmplare?
-Sigur că a fost un moment de mare inspirație, dar îmi place să
cred că are legătură și cu pregătirea. Penalty-urile sunt pentru
mine o mare provocare. De fiecare dată special rămân după
antrenamente ca să-mi șuteze de la 11 metri Dumitru Stângaciu,
antrenorul cu portarii. Îmi place să exersez aceste faze și uite că
mi-au prins bine. Am apărat mai multe astfel de lovituri în cariera
mea. Sper să nu fie ultima.

-Ai primit mesaje de felicitare după meci?
-Eu nu prea sunt obișnuit cu faima, dar aseară am primit mai multe
mesaje de felicitare ca de Revelion. Primul care m-a luat în brațe
a fost însă Arlauskis, un băiat extraordinar, care apără
senzațional pentru vârsta lui. „Miko” va ajunge mare. Nu m-a
deranjat să fiu rezerva lui.

2 meciuri jucase
Daniel Tudor pentru Urziceni în Liga I înainte de partida de la
Glasgow, care a reprezentat și debutul său în cupele europene

VIDEO VEZI AICI CUM A APĂ‚RAT DANIEL
TUDOR PENALTY-UL DIN PARTIDA CU GLASGOW
RANGERS

Primele calcule
serioase pentru optimi

Prin succesul obținut marți seara pe „Ibrox Park”, Unirea
Urziceni a reușit să stârnească din nou visurile microbiștilor
români, care se gândesc de mult la o calificare în primăvara Ligii
Campionilor.
În acest moment, echipa lui Dan Petrescu se află pe locul doi, la
două, respectiv trei puncte distanță față de Stuttgart și Rangers.
Pentru a fi sigură că va continua și de la primăvară în Europa,
Unirea mai are nevoie de un succes. Cea mai facilă misiune se pare
că o are în următorul meci, cu același adversar, Glasgow Rangers.
Dacă încă trei puncte obținute cu scoțienii ar asigura trecerea
măcar în Europa League, ialomițenii ar mai trebui să obțină un
egal, fie cu Sevilla acasă, fie cu Stuttgart în deplasare, pentru a
rămâne între cele mai bune 16 echipe din Europa. Dacă destinul
Unirii va fi unul fericit, cel mai câștigat poate fi chiar Dumitru
Bucșaru. Patronul Unirii va beneficia, pe lângă o cotă crescută a
fotbaliștilor pe care-i are la echipă, și de o sumă importantă
rezultată în urma punctelor și a eventualei calificări. (Nicu
Bădescu)