Decontul incompetenței:** Steaua, CFR și Unirea au „topit” 60 de milioane de euro fără folos

Steaua, Unirea Urziceni și CFR Cluj au primit de la UEFA, în
ultimii cinci ani, 58,3 milioane de euro pentru participările în
grupele Ligii Campionilor, fără ca acest lucru să se vadă în
rezultate sau în joc. Performanțele obținute au fost invers
proporționale cu banii încasați și cu meciurile disputate. România
va mai juca un an în grupele Ligii, dar lucrurile nu mai pot fi
schimbate: rezultatele tot mai proaste ne vor arunca, începând din
2012, afară din cercul privilegiaților. Involuția are câteva cauze
de fond care se regăsesc la originea crizei din fotbalul, dar și
din societatea românească.

1. Penuria de specialiști
Fotbalul românesc e profesionist doar la nivel declarativ.
Antrenorii sunt făcuți „la apelul bocancilor”, prin cursuri
superficiale. Avem doar doi-trei tehnicieni competitivi la nivel
internațional, ajunși la o anumită valoare prin forțe proprii.
Conducători profesioniști de club, care să știe ce înseamnă o
organizare modernă, sunt, de asemenea, doar doi-trei în România, și
aceia calificați la locul de muncă. Contactul cu fotbalul din Liga
Campionilor n-a lăsat urme. Criza de specialiști (inclusiv
antrenori de juniori, medici, maseuri) a dus la deficiențe fatale
în pregătirea fotbaliștilor români. Echipele noastre joacă după
ureche, rezistă fizic doar o oră și nu reușesc să acumuleze
plusvaloare.

2. Calitatea precară a conducătorilor
Proprietarii de cluburi sunt, adesea, milionari îmbogățiți peste
noapte, care cred că pot reuși în sport prin „tunuri” și manevre de
culise. Rețeta merge în țară, dar e falimentară la fiecare ciocnire
cu exteriorul. Din dineurile cu șefii marilor echipe europene, Gigi
Becali a învățat doar că le poate mânji acestora mânecile cu gem.
Arpad Paszkany se declară fan Bayern München, dar schimbă repede
antrenorii și se bagă la echipă. Dumitru Bucșaru – nici măcar atât:
a dat „tunul” și a plecat. Nici ceilalți patroni nu sunt interesați
să-și profesionalizeze cluburile. Fotbalul e organizat după un
model feudal. Patronul e președinte, director sportiv, antrenor,
specialist în arbitraj, uneori chiar maseur și medic. Granița
domeniilor de competență nu există și din cauză că, la rândul lor,
toți ceilalți, fiind slab pregătiți, nu îndrăznesc să-și înfrunte
șeful.

3. Fără planuri pe termen lung
Totul se face de azi pe mâine, iar uneori nici măcar atât. Patronii
n-au făcut legătura între faptul că rezultatele vin atunci când
sunt aduși oameni buni și lăsați să lucreze. Mihai Stoica, alături
de Walter Zenga și, apoi, Cosmin Olăroiu, a obținut performanțe din
ce în ce mai bune la Steaua între 2004 și 2006. Patronul a sistat
dezvoltarea clubului prin înlăturarea, pe rând, a celor trei, iar
clubul a luat-o la vale. În ultima jumătate de an, Steaua a avut,
în medie, un antrenor la șase săptămâni. S-au schimbat zeci de
jucători. O dată la șase luni, se anunță un alt plan pe termen
lung. Acest lucru face, practic, imposibilă orice încercare de a
creiona vreo strategie. Cu trei antrenori în acest tur, CFR Cluj nu
e departe. La Dinamo, totul se decide în birourile impresarilor.
Rapidul depinde de hachițele patronului. Poli Timișoara își schimbă
antrenorul de fiecare dată când echipa merge bine, iar exemplele
pot continua.

4. Dorința excesivă de căpătuială
Pentru patronii obișnuiți cu „tunurile”, tentația banilor veniți de
la UEFA e uriașă. Din nou, cazul „Urziceni” e sugestiv. Culmea:
despre Dumitru Bucșaru nu se poate spune că a intrat în fotbal
pentru a face profit. Nici Gigi Becali nu s-a sfiit să vâre în alte
conturi decât cele ale clubului banii obținuți de Steaua, mai ales
după 2008, când vânzarea de terenuri a început să nu mai meargă
atât de bine. În alte cazuri, banii au fost „vămuiți” prin
„rotativa” comisioanelor. Un lucru e clar însă: dintre cele 58,3
milioane de euro încasate de la UEFA, o parte serioasă a luat
drumul unor conturi străine de fotbal.

Steaua – meciuri multe, bătăi pe măsură
Până nu demult, nava-amiral a fotbalului românesc, Steaua, a fost
condusă cu viteză spre naufragiu de cel cățărat în cabina de
comandă. O conducere stabilă, cu Mihai Stoica manager general,
Walter Zenga, Oleg Protasov și, apoi, Cosmin Olăroiu antrenori, a
făcut ca rezultatele să se îmbunătățească treptat: mai întâi
eliminarea Valenciei din Cupa UEFA, apoi semifinala de Cupa UEFA.
În 2006, apogeul: calificarea în grupele Ligii Campionilor, unde
s-au obținut cinci puncte. Cei care au realizat performanțele au
fost dați însă la o parte, iar Steaua și-a început declinul.
Purtată de inerție și noroc, Steaua a mai prins Liga încă doi ani,
însă de fiecare dată cu rezultate tot mai proaste. În 2007 și 2008,
roș-albaștrii n-au mai obținut decât câte un punct în grupe, iar
banii și entuziasmul fanilor s-au împuținat odată cu eșecurile tot
mai usturătoare. Începând din 2009, Steaua n-a mai reușit nici
măcar să se apropie de locurile de Liga Campionilor. S-au obținut,
în intervalul 2006-2008, 23 de milioane de euro de la UEFA, dar
banii s-au topit fără folos, iar Steaua se găsește acum într-un
moment dificil: în plină criză financiară și cu o structură
organizațională fără legătură cu cea a adversarilor întâlniți până
nu demult. Ianuarie 2011 surprinde Steaua pe locul 7 în Liga I, la
10 puncte de lider.

CFR Cluj – debut spectaculos, final slab
Ardelenii păreau marii câștigători ai revoluției pornite în
fotbalul românesc de noul val al patronilor de cluburi (Paszkany la
CFR, Bucșaru la Urziceni, Porumboiu la Vaslui, Iancu la Timișoara).
Patru puncte în campania din 2008, cu victorie de senzație la AS
Roma și egal onorabil acasă, cu Chelsea, erau promițătoare. Totul
n-a fost decât o iluzie. Banii din Ligă s-au cheltuit fără folos,
atenția șefilor s-a îndreptat către lucruri colaterale, cum ar fi
arbitrajul și scandalurile, vârtelnița antrenorilor a început să se
învârtă tot mai repede, iar echipa a scăzut în valoare. Anul trecut
s-a obținut al doilea titlu. Succesul, oarecum oportunist, pe
fundalul declinului accentuat al echipelor din București, a mascat
problemele. La fel ca în 2008, antrenorul a fost schimbat
astă-toamnă chiar înainte de startul Ligii Campionilor. S-au
obținut tot patru puncte, dar a dispărut senzația de onorabilitate:
echipa a pierdut cu 0-4 acasă, cu Bayern, a avut cea mai slabă
posesie și cele mai puține șuturi pe poartă din competiție.
Capătul celor două campanii în grupele Ligii Campionilor găsește
CFR-ul într-o situație dificilă și în competiția internă: locul 8,
la 12 puncte distanță de lider, probleme cu banii, antrenor
începător pe bancă și jucători cu salarii mari scoși la
vânzare.

Urziceni – „Minunea din Bărăgan” ține 3 ani
Aproape 18 milioane de euro din participarea în Liga Campionilor,
aproximativ 8 milioane de euro din drepturile TV, plus alte câteva
milioane din vânzarea de fotbaliști, fac din Unirea Urziceni cea
mai profitabilă echipă a Ligii I în ultimii trei ani. Aceste
venituri au fost obținute în condițiile unor cheltuieli mult mai
mici decât cele ale rivalelor. Tot surplusul a fost însă
direcționat de patronul Dumitru Bucșaru către alte afaceri. Pe cât
de fulgerătoare a fost ascensiunea Unirii, pe atât de rapid a fost
dezastrul. Se poate spune că, la scară mică, „proiectul Urziceni”
simbolizează tot fotbalul nostru în povestea Ligii Campionilor. A
venit aproape din neant, a obținut rezultate notabile, apoi s-a
întors în anonimat ca și când totul n-ar fi fost decât un
vis.

MM: „Ușa va rămâne
întredeschisă”

„Nu pot vorbi despre ce s-a întâmplat după ce am plecat de la
Steaua și Urziceni. Ceea ce pot spune e însă că, atât timp cât am
fost eu, s-au obținut cele mai bune rezultate din fotbalul
românesc”, se eschivează Mihai Stoica, acum manager general în
Ghencea, de la o analiză a participării românești în Liga
Campionilor. Lipsa de modestie evidentă e însă acoperită de datele
seci: cu MM la cârmă, Steaua a prins semifinalele Cupei UEFA în
primăvara lui 2006 și, apoi, în toamnă, grupele Ligii Campionilor,
cu rezultate acceptabile. Iar Unirea Urziceni a obținut, în
mandatul lui, opt puncte în grupele Ligii. Cu acest palmares,
Stoica își permite să pluseze: „Și voi face în continuare
performanțe, dacă sunt lăsat să-mi fac treaba”. Există și un plan
pentru perioada de după 2012, când România va pierde locul direct
în grupele Ligii: „Se va putea obține calificarea și după aceea,
deoarece sistemul prevede o tragere la sorți dirijată. Noi vom fi
cap de serie, deci, teoretic, vom fi favoriți. Vedeți, și acum sunt
meciuri gen Levski – Debrecen, în urma cărora una dintre acestea
ajunge în grupe. Sigur, nu va mai fi ușa larg deschisă, dar rămâne
întredeschisă. Dacă știm să o împingem puțin, intrăm în grupele
Ligii!”.

Treaba mea cum văd eu lucrurile astea! La
revederve!
Gigi Becali, patron Steaua