Fiorentina – Steaua, egal italienesc
Steaua, cu Mirel Rădoi la timonă, a călcat apăsat pe Artemio Franchi. În fața acestei atitudini și în criză de idei, Fiorentina a rămas doar cu perfidiile jocului italian, fiind ca o babă ursuză, care crede că i se cuvine totul.
Ah, Semedo! O repriză întreagă, „Pantera“ l-a chinuit pe Jorgensen, fundașul dreapta al lui Prandelli fiind fisura prin care se vedea golul. Din păcate, Semedo ne-a chinuit și pe noi, pentru că în cele măcar trei ori în care a scăpat de adversarul său direct și a ridicat ochii spre poartă, continuarea a fost una nefericită. Ba pasele către Dayro Moreno sau Bogdan Stancu au fost prea lungi, ba șuturile au ajuns în plasa laterală. La poarta cealaltă, prea mult șah și hei-rup. Gilardino, atacant de forță altfel, a reușit prea puține pivotări între stabilopozii Goian și Ghionea, iar nervosul Mutu, atent supravegheat de Ogăraru, trage primul șut spre poartă abia spre finalul reprizei. Adăugând un Rădoi imperial și un foarte sigur Zapata, Steaua a părut imună în fața încercărilor gazdelor și huiduielilor din tribune.
Semedo a ratat și după pauză
Partea a doua aduce câteva clișee marca „Prandelli”. O mutare logică, Zauri pentru Jorgensen, și planul B, de 0-0. Este un clișeu pentru că, tot la 0-0, l-a aplicat și în meciul precedent, cu Genoa. Montolivo este împins spre centru, Santana joacă mai avansat și completează o linie de trei atacanți veritabili, alături de Gilardino și Mutu. Presiunea la poarta Stelei crește un pic, dar situația echipei române nu capătă culori violete, pentru că ocaziile cu adevărat mari lipsesc. Suspansul însă se mărește deoarece Rădoi cade și se lovește la spate. Pițurcă (foto sus) oftează. Apoi, o lovitură liberă a lui Mutu ne aduce riduri, dar Zapata ne liniștește. Ne uităm atent la Mutu. Și noi, și italienii, dar din motive diferite. S-a trezit oare? Nu. Mai ratează una. Din păcate nici Semedo nu respiră adânc. Irosește una și mai mare! Kapetanos se joacă și el în careu Și ratează în finalul meciului. Fiorentina a fost urâtă și meschină cu atacurile sale prea muncite, și ne este ciudă că nu s-a rănit în colțurile tăioase ale unei Stele care a început în sfârșit Liga.