Nas roșu

„Babel? Da, e bun, dar îl prefer pe Benayoun. Dacă pierde mingea, pleacă după adversar și încearcă să recupereze”. Babel a costat de trei ori mai mult decât Benayoun, a marcat de trei ori mai multe goluri și a definitivat capodopera lui Liverpool din sfertul de Champions League cu Arsenal. Teoretic așa se câștigă o tribună. Nu și pe Anfield. Băieții din tribuna „The Kop” par a avea cu toții licența Pro. Mi-o confirmă taximetristul care mă duce către Anfield. „Nas roșu”, așa cum îl apelează într-o intersecție un alt taximetrist, fan al lui Everton. Nu-i vorba că și evertonianul, care are probabil bere la robinet, are nasul de aceeași culoare. Însă acesta este titlul de noblețe pe care l-au primit fanii legendarei echipe care joacă în roșu. Un supranume purtat cu mândrie. „Nas roșu” îmi arată o poză cu câinele său, despre care îmi spune că este singurul dog german din lume care are… nasul roșu. Cinci dintre cei șapte nepoți țin cu Everton și ceilalți doi cu Manchester United, nu mai contează. „Nas roșu” și câinele său trăiesc pentru Liverpool. Și plătesc 700 de lire pentru un „season ticket” la peluză. Pentru că nu sunt suporteri de 2 lei. Sau de 1 leu, cum sunt câinii roșii pe care îi ademenește Borcea în tribune la Dinamo. Da, echipa aia care a bătut-o pe Everton cu 5-1…