Bunul simț nu ar trebui să te lase să emiți pretenții nici la grupele Cupei Liceelor McDonald’s de la Sala Polivalentă într-o vară în care îi lași să plece pe Varela, Chipciu sau Papp și îi aduci pe Ionescu 1 și 2 de la retrogradata Timișoara și pe Aganovic de nicăieri. Sau când încerci să reinventezi fotbalul și să îl transformi în mare atacant pe unul care a jucat toată cariera la echipe mici. Sigur, realitatea e alta, iar după ce Mihai Stoica a irosit câteva mii de euro pe bilete business class și pe beri la 0,3 litri doar ca să se bronzeze uniform în Portugalia, Steaua se prezintă lamentabil la Praga, în fața unei echipe pe care campioana României de acum două sau trei sezoane ar fi spulberat-o. Bookmakerii, casele de pariuri adică, sunt mai aproape de realitate decât orice oficial al Stelei. Oferă cote uriașe pentru o victorie a românilor, Sparta e favorită clară.
Startul meciului e totuși echilibrat. Steaua începe deliberat în forță, precum puștiul ochelarist, slab și pitic, care vrea să impresioneze golanii ce îl tachinează în curtea școlii printr-un pumn tare și la țintă încă din prima zi. Ochelaristul sfrijit e acum Stanciu, însă decarul nu lovește cu capul suficient de puternic centrarea bună a lui Momcilovic și îl face erou pe portarul cehilor. Pumnul nu a produs stricăciuni, așa că golanii s-au enervat și mai tare. Apărarea românilor e penibilă, Enache e depășit constant, Achim răspunde la dilemele cu privire la cedarea lui ușoară de la Viitorul la Voluntari, iar Stanciu se retrage pe călcâie. Cehii presează, însă Niță e la post. Inclusiv în minutul 30, atunci când ne obligă să numim reflex de excepție o minge care, de fapt, l-a lovit în plin pe linia porții. Norocul nu mai ține mult și, după ce Golubovic sare pe sub minge ca într-un derby CSMS Iași – FC Botoșani, Sural înscrie cu capul. E minutul 35, iar puștiul ochelarist nu are ce să facă decât să caute o toaletă în care să se ascundă, e incapabil să ofere o replică. Răsuflă ușurat când se sună, după 45 de minute pe alocuri penibile.
Nicușor Stanciu, unul dintre puținii fotbaliști rămași la Steaua
Golubovic revine pe teren cu un șut puțin pe lângă, iar Reghecampf îl mai lasă zece minute pe Tudorie pe teren, cât să se mai facă de râs în câteva faze, până să-l schimbe cu Adi Popa. Cehii îl bagă pe Kehinde Fatai, dar se mulțumesc prea devreme cu rezultatul. Un mic pas înapoi pe care Steaua e aproape să îl speculeze. Momcilovic are o a cincea urcare excelentă, mingea ajunge la Stanciu, însă șutul e blocat de excelentul Bicik. În ciuda logicii, cehii nu mai pot. Sau nu mai vor? Ocaziile românilor se înmulțesc, chiar dacă poarta lui Sparta nu este serios amenințată. Decarul Stelei hărțuiește ca un mijlocaș ofensiv de rasă apărarea, obține cartonașe galbene și lovituri libere. În minutul 75, după ce e trântit la marginea careului, Stanciu transformă în gol lovitura liberă primită și, dintr-o dată, schimbă favorita la calificare.
Finalul vine cu cehii uluiți și conduși de pe margine de un antrenor incapabil să reacționeze. Românii speculează momentul, însă din postura de echipă mai slabă se mulțumesc să încerce să se apere exact și să plece pe contraatac. Se termină 1-1, un rezultat neașteptat după cum începe meciul, dar un rezultat care îi transformă pe elevii lui Reghecampf în favoriți la calificare.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER