Păsărilă
Cum se mai creionează câte o hartă la fiecare început de sezon, în capul listei celor lăsați la vatră e întotdeauna Lovin. Abia apoi le vine rândul lui Neaga, Rada sau Cristocea. Iar la Steaua nu-i ca la Dinamo. Mesajele din lojă prind degrabă glas în galerie. Gură spartă, Becali nu mai știe azi cum să-l împace pe Lovin cu peluza și-i tot face lobby. În fotbal, Becali nu face pomeni ca-n politică, nu împarte rente. S-a convins că tot mijlocul echipei atârnă de un fir de ață la capătul căruia descoperă tot freza nețesălată a lui Lovin. Au căzut pe rând, ca spicele, și Rădoi, și Ovidiu Petre, titanii, cât despre Pleșan, săracul, el a murit demult, dar încă n-a aflat. Cât l-au purtat harul și fantezia, cât l-au ținut mușchii și plămânii, Lovin a luat pe piept și în numele absenților partidele cu Bayern și CFR. Probabil că Păsărilă nu-și mai simte călcâiele după câte recuperări a încercat. Contra lui Ze Roberto sau Culio, în zbor sau la firul ierbii, pe stânga, pe dreapta.
În al treilea sezon de UCL, Steaua a sărit demult de vârsta basmelor, dar se tot hrănește cu iluzia puștească și stearpă că îmbuibarea atacului cu floricele care se scutură la primul tackling e singura rețetă. Până la urmă, cineva tot trebuie să se opintească pe scări cu pianul. Doar de asta îl dor șalele pe Rădoi.