ProSport, în vizită în laboratorul lui Bordeaux

Pentru cine nu-și mai amintește povestea lui Patrick Battiston, e de ajuns să pronunți numele lui Harald Schumacher. De acolo începe totul…

E fotbalistul acela francez care și-a pierdut cunoștința și dinții în urma atacului dement al portarului german. Se întâmpla într-o semifinală de CM, în vara lui ‘82. De atunci, Battiston a ieșit campion european în ‘84, a eliminat-o pe Dinamo în același an, triplu campion național cu Bordeaux. Și acum? Director la centrul de copii și juniori al lui Bordeaux, împreună cu Marius Tresor, antrenorul echipei a doua. Și o gazdă perfectă.

L-am găsit tocmai într-o ședință cu ceilalți antrenori, subordonații săi. „În fiecare luni ne întâlnim să vedem ce au făcut copiii în weekend. Dar să știți că acum lucrăm la amănunte, planul se face o dată pe an”, începe Battiston. Bun. Și ce faceți voi aici? Care e strategia? „Lucrăm doar cu copii între 15 și 20 de ani. Luni, multă școală, mai puțin fotbal, marți și miercuri jumătate școală, jumătate fotbal, apoi mai mult fotbal… Dar dacă cineva renunță la școală, nu mai e acceptat nici la fotbal”. Să amintim doar în treacăt că, în timp ce-l așteptam pe Battiston, toți copiii francezi care veneau la antrenament ne salutau, și cei mai mulți ne întindeau mâna. Fără să ne vadă o dată, fără să știe cine suntem. Așa, ne-am prins, sunteți educați, civilizați, dar cu mingea știți ceva? „Trebuie ca în fiecare an să dăm doi-trei fotbaliști la echipa mare. Și dăm”, ne lămurește Battiston.

„Fiecare are caietul lui”

La Le Haillan se pregătesc toate grupele de juniori, „centre du formation”, cum zic francezii, dar și echipa mare. Lunea e zi de recuperare după meciuri, se merge la sală și se dau ture multe de teren. „Dar se întâmplă ca marțea și joia un fotbalist să aibă numai un tip de exerciții, la genunchi, de exemplu. Avem un caiet pentru fiecare jucător în care trecem care e punctul slab, la ce trebuie să progreseze…”, zice Battiston.