Trei lucruri importante după Steaua – Ludogoreț 1-0: despre forma lui Latovlevici, cine îl ajută pe Sânmărtean și cum poți scoate maximum din Chipciu

Steaua a învins pe Național Arena, 1-0 cu Ludogoreț, victorie care o face principala favorită la calificarea în grupele Ligii Campionilor. În urma victoriei rămân de subliniat trei aspecte importante ale jocului, lucruri la care Constantin Gâlcă trebuie să se gândească serios pentru a se asigura că nu va mai avea emoțiile pe care le-a avut marți seară.

1. Punct sensibil în partea stângă, forma proastă a lui Latovlevici continuă

Într-un meci în care toată lumea s-a concentrat pe absența din primul „11” a lui Claudiu Keșeru și pe absența din lot a lui Cristi Tănase, un alt fotbalist al Stelei a făcut un meci care, în mod normal, i-ar putea periclita prezența în echipa de bază. Iasmin Latovlevici, fundașul stânga, a avut o prestație catastrofală aseară. Încă din primul minut, Lato a făcut pe teren toate lucrurile pe care un fundaș nu are voie să le facă – a driblat în preajma propriului careu, a pasat greșit către centrul defensivei, a fost depășit în viteză și umilit, mai apoi de Marcelinho. Jucătorul lui Lodogoreț i-a trecut mingea printre picioare românului, a scăpat singur spre careu și a centrat pentru Hamza, însă Râpă a judecat impecabil și a respins în ultimul moment printr-o alunecare excelentă.

Cel mai puțin estetic aspect din jocul lui Iasmin Latovlevici a fost moment în care fundașul stânga a fost depășit în bandă de către Marcelinho, fotbalistul lui Ludogoreț trecându-i românului mingea printre picioare. Foto: Bogdan Iordache

Prestația lui Latovlevici face parte dintr-o serie deja lungă de meciuri slabe, taxate din ce în ce mai des și mai vocal de către fanii Stelei. Echilibrat în declarații, fundașul a recunoscut aseară, după meci, faptul că a jucat prost însă a oferit o explicație interesantă: „Eu am făcut unele greșeli, am simțit lipsa de pe teren a lui Tănase. Sânmărtean are un stil total diferit de al lui Tase, de aceea nu am avut un joc bun„. Argumentată în foarte puține cuvinte, scuza lui Latovlevici are fundament real: în cuplul de bandă pe care îl face cu Tănase, fundașul are mai multă acoperire pentru găurile pe care le lasă în defensivă. Chiar dacă nu pare la prima vedere, Tănase este unul dintre jucătorii cei mai disciplinați tactic ai Stelei, fotbalist care știe să acopere urcările repetate ale lui Latovlevici.

2. Sânmărtean e foarte bun. Nu ar fi încântător cu un vârf căruia să îi paseze?

Costel Gâlcă l-a lăudat aseară, după meci, pe Lucian Sânmărtean spunând despre mijlocașul de  34 de ani că „e magnific, e un maestru al balonului”. Fără îndoială cel mai bun stelist contra lui Ludogoreț, Sânmărtean a impresionat prin procentajul bun de reușit în ceea ce privește driblingurile. Fotbalistul venit de la FC Vaslui s-a distrat cu fundașii bulgari și la faza penalty-ului ratat de Chipciu, dar și în a doua repriză atunci când, de pe banca tehnică, antrenorul Georgi Dermendzihev dădea ordine să fie faultat. Totuși, faptul că un jucător de profilul lui Sânmărtean ajunge de multe ori să facă exces de driblinguri pe linia de 16 metri și, poate mai important, să încerce foarte des finalizarea semnalează o problemă serioasă a echipei: lipsa unui jucător-țintă căruia mijlocașul de creație să îi paseze. Cum s-a văzut asta în jocul campioanei? Doar patru șuturi spre poartă în prima repriză: Chipciu (4) cu șut de la distanță, Szukala (12) cu lovitură de cap în urma unui corner, Sânmărtean (20) și Popa (38) pe acțiuni personale.  

Sânmărtean a abuzat de driblinguri, în meciul cu Ludogoreț, și pentru că opțiunile sale de a pasa decisiv au lipsit cu desăvârșire atât timp cât Chipciu a fost cel mai avansat stelist. Foto: Bogdan Iordache

Încăpățânarea lui Costel Gâlcă de a-l ține pe bancă pe singurul vârf de meserie în formă – Claudiu Keșeru – după ce acesta a marcat 6 goluri într-un singur meci dă naștere unei reacții în lanț de neajunsuri în tactica Stelei, multe dintre acestea afectându-l pe Sânmărtean. Pe scurt, ar fi cam așa: Chipciu nu e vârf clasic, nu are reperele pentru un astfel de post, nu știe să se demarce precum un atacant, nu știe să primească peste linia apărării. Din acest motiv, pentru un fotbalist precum Sânmărtean care ia decizii la fracțiune de secundă în urma unei serii de driblinguri e foarte dificil să poată anticipa, prin exercițiul obișnuinței, locul unde stă Chipciu. Evident, o ușurare a muncii lui Sânmărtean ar fi introducerea unui fotbalist precum Keșeru (sau Iancu, dacă jucătorul adus de la Bastia nu îi intră în planuri lui Gâlcă) care să reacționeze normal, cu deprinderi de atacant,  în relația cu Sânmărtean.

3. Chipciu, eficient doar atunci când a jucat ce știe mai bine

Explicațiile lui Gâlcă de la finalul partidei au părut cele ale unui antrenor care tocmai pregătise echipa pentru un joc în deplasare: „Am ales să îl folosesc pe Chipciu pentru că aveam nevoie de intensitate, de recuperări, de presiune acolo sus„. Niciun cuvânt despre creație, construcție, adică așa cum fanii s-ar fi așteptat să joace Steaua pe Național Arena. Diferența de ocazii între Steaua cu Chipciu vârf și Steaua cu Keșeru vârf s-a văzut după intrarea acestuia din urmă, atunci când Chipciu a trecut să joace ceea ce știe mai bine. Normalitatea tactică a dat fluență jocului, iar Steaua a presat mai eficient. Chipciu a reușit să înscrie în minutul 88, la câteva minute după ce mai ratase o ocazie excelentă, plecat fiind din banda dreaptă a liniei de mijloc. 

Alexandru Chipciu a început să fie mai eficient în joc după intrarea pe teren a lui Claudiu Keșeru, moment în care șeptarul a putut să joace exact acolo unde dă randament mai bun. Foto: Bogdan Iordache

Statistica vine să întărească faptul că Steaua a fost mai ofensivă cu Keșeru vârf și Chipciu în linia de mijloc. După ce a avut doar 4 șuturi spre poartă în prima repriză, campioana României a încheiat partida cu 13 șuturi spre poartă și 6 pe spațiul porții. Pentru comparație, felul în care Laurențiu Reghecampf a ales să se folosească de Alex Chipciu a fost mult mai eficient. Cel mai avansat jucător din angrenajul Stelei și în returul campionatului trecut, Chipciu era ceea ce antrenorii numesc un „vârf fals”. Asta presupune o întreagă modificare a sistemului de joc (explicații ProSport aici) printr-o contribuție ofensivă extraordinară din partea fundașilor de bandă, plus dezvoltarea abilității mijlocașilor laterali de a penetra spațiile libere pe ieșirile din zonă ale vârfului fals. În acest moment, pentru Gâlcă, Chipciu are îndatoriri de vârf clasic deși nu are calitățile necesare pentru asta.