„UEFA vrea să dea un exemplu!” De ce riscă Steaua o sancțiune drastică

Fotbalul nostru se joacă mai mult pe la tribunale, sportive sau civile.

În ultimii ani, regulamentele lui Dragomir și infracțiunile din Liga I au dus la litigii care nu mai pot fi rezolvate pe plan sportiv.
S-a ajuns la instanță în mai multe cazuri, iar pentru a lămuri cât de cât aceste probleme am apelat la explicațiile unei firme de avocatură. Rada & Asociații este o societate de avocați specializată în avocatura de business. Avocații societății au fost implicați de-a lungul timpului într-o serie de litigii din fotbal, astfel încât au dobândit de asemenea o bună cunoaștere a legislației sportive. Pentru a îmbina experiența avocaturii de business cu cea a litigiilor sportive, am dorit să aflăm părerea lor cu privire la subiectele arzătoare din fotbal. Așa a luat naștere interviul de mai jos cu Alexandru Rada, avocat asociat în cadrul societății.

Domnule avocat, cum ați delimita jurisdicția sportivă de cea civilă?
Jurisdicția sportivă are o sferă de aplicabilitate limitată din două puncte de vedere: pe de o parte, aceasta este aplicabilă exclusiv membrilor afiliați, respectiv cluburilor sportive, iar pe de altă parte nu poate reglementa aspecte care intră in competența exclusivă a jurisdicțiilor penale sau civile. Un alt aspect care particularizează jurisdicția sportivă este acela că hotărârile instanțelor sportive pot fi puse în executare doar împotriva membrilor afiliați, nu și a terților. Această din urmă observație este relevantă pentru unul dintre cazurile notorii din fotbalul nostru, respectiv litigiul dintre Mutu și Chelsea.

Avocatul Alexandru Rada este membru al Baroului București si al Baroului Român din 2004

1. Steaua în Champions League
UEFA vrea să dea un exemplu

Ce credeți, va fi sau nu exclusă Steaua din Champions League?
UEFA a suspendat în 2008 judecarea Stelei pentru cazul Valiza până la soluționarea dosarului de către instanțele române. Așa cum era firesc, condamnarea definitivă lui Gigi Becali a condus la reluarea judecării cazului de către UEFA și din păcate perspectivele nu sunt promițătoare. Fiind vorba de un caz de corupție terminat cu condamnări penale, care pe deasupra mai este și intens mediatizat, cel mai probabil UEFA va exclude Steaua din Champions League, dând astfel un exemplu de sancționare drastică a acestui tip de practici.

2. Cazul Mutu
Datoria către Chelsea e mai mult fictivă!

Este in pericol Mutu să își piardă proprietățile datorită datoriei către Chelsea?
Spuneam mai devreme că hotărârile instanțelor sportive pot fi puse în executare doar împotriva membrilor afiliați, respectiv a cluburilor de fotbal. Prin urmare, hotărârea împotriva lui Mutu ar putea fi pusă în executare doar prin reținerea unei cote-părți din drepturile sale salariale realizate ca jucător de fotbal, nu și sub forma executării silite a proprietăților acestuia. Cu alte cuvinte, deși suma cu care este dator Mutu este amețitoare, această datorie este mai mult pe hârtie decât reală.

3. Cazul universitatea Craiova
FRF ar putea plăti compen­sații!

Ce părere aveți despre excluderea Universității Craiova?
Dacă excluderea din competiție s-a dispus cu respectarea regulamentelor sportive adoptate de FRF, organism la care Universitatea Craiova era afiliată, atunci ea este legală. Poziția FRF este aceea că Universitatea Craiova a încălcat regulamentele sportive acționând FRF în judecată într-o instanță civilă. Dacă așa stau lucrurile, atunci sancțiunea este justă. Poziția Universității Craiova este aceea că nu a acționat FRF în judecată în fața instanțelor civile și deci sancțiunea ar fi abuzivă. Cred că vom afla răspunsul cât de curând, dosarul aflându-se din câte știu în stadiu avansat de soluționare.

Care ar fi consecințele în cazul în care s-ar constata că excluderea Universității Craiova a fost nelegală?
Foarte grave pentru FRF. Următorul pas pe care l-ar face Universitatea Craiova ar fi acela de a solicita compensații pentru jucătorii de fotbal declarați liberi de contract ca urmare a dezafilierii. Atenție, și aceste compensații vor putea fi solicitate tot in fața unei instanțe civile,  iar FRF va putea fi executată silit. La toate acestea se adaugă și faptul că drepturile federative asupra unora dintre jucători erau sechestrate de DJFP Dolj, în contul unor datorii ale clubului de fotbal. Fiind declarați liberi de contract, sechestrul autorităților fiscale doljene a rămas practic fără obiect. Astfel, dacă se constată că dezafilierea Universității Craiova a fost nelegală, atunci FRF trebuie să răspundă nu doar față de Universitatea Craiova pentru prejudiciul creat, dar și față de DJFP Dolj.

4. Dosarul transferurilor
Legislația lacunară și particularitățile domeniului îi pot disculpa pe cei opt învinuiți

Cât este de normal ca după ani întregi de judecată în fața a trei instanțe judecătorești, ultima instanță să decidă trimiterea dosarului transferurilor spre rejudecare, când toată lumea se aștepta la o decizie finală?
Trimiterea dosarelor spre rejudecare este din păcate destul de frecventă în România. Aceasta se datorează în principal neîndeplinirii corecte a unor acte de procedură sau neadministrării unor probatorii de către instanțele inferioare, fapt care atrage după sine reluarea judecății de la acel stadiu. Și în cazul dosarului transferurilor, la fel ca în multe alte cazuri, au existat motive pentru care judecata să fie reluată din faza apelului. Cel mai regretabil mi se pare ca acest dosar a fost unul intens mediatizat, iar soluționarea sa definitivă, măcar acum, în ceasul al 12-lea, ar fi fost un exercițiu de imagine binevenit pentru justiția noastră.
Este normal să existe o asemenea discrepanță între verdictul pronunțat de prima instanță și cel pronunțat de instanța de apel?
În condițiile unei reglementări pe alocuri lacunare a problematicii transferurilor jucătorilor de fotbal, trebuie să ne așteptăm și la astfel de soluții diametral opuse.

Care credeți că este cheia soluționării corecte a acestui dosar?
Trebuie pornit de la faptul că drepturile de transfer asupra jucătorilor de fotbal reprezintă niște active extrem de volatile. Astfel, spre deosebire de un activ obișnuit al unei firme, să spunem un utilaj, care are o valoare de inventar clară, valoarea de contabilitate a unui jucător poate varia chiar și de la o zi la alta. Cota unui jucător de fotbal care se accidentează, care traversează o formă proastă sau care este declarat liber de contract poate ajunge la 0 chiar dacă același jucător fusese cotat cu câteva săptămâni înainte la milioane de euro. Drept dovadă a volatilității de care vorbeam, puținor jucători transferați în străinătate le-a crescut cota de piață. Este lesne de imaginat că dacă acești jucători nu sunt transferați la momentul oportun, cota lor de piață s-ar nărui aici, iar cluburile de fotbal nu ar avea nimic de câștigat.

Nu putem porni de la premisa că un jucător se accidentează imediat după transfer.
Cluburile respective au valorificat practic niște active volatile, chiar dacă au plătit în schimb comisioane grase unor entități care au intermediat aceste transferuri. Evident, pornesc de la premisa că aceste entități nu au fost niște simpli interpuși, ci că au avut un aport decisiv la realizarea transferurilor. Dacă se va dovedi contrariul, și anume că intermediarii au fost interpuși fictiv, atunci situația se poate schimba decisiv.

Cluburile au fost prejudiciate la aceste transferuri, la fel si statul român, pentru că nu s-au plătit impozite.
Răspunderea penală și existența prejudiciului sunt două chestiuni diferite și nu întotdeauna existența unui prejudiciu este legată de comiterea unei infracțiuni. În plus, problema poate fi privită și dintr-o altă perspectivă – cu ce ar fi fost avantajate cluburile de fotbal sau statul român dacă respectivii jucători nu ar fi fost transferați, iar după un anumit interval de timp cota lor s-ar fi prăbușit, astfel încât nu s-ar mai fi putut obține nici măcar acele sume încasate efectiv de cluburi?

5. Insolvența
„Un jucător poate fi declarat liber când clubul e în insolvență”

Este legal ca jucătorii unui club aflat în insolvență să nu fie declarați liberi de contract?
Insolvența cluburilor de fotbal reprezintă un caz în care legislația sportivă interferează cu legislația civilă. Deschiderea insolvenței nu are de ce și nici nu trebuie să schimbe cu ceva dreptul jucătorilor neplătiți de a fi declarați liberi de contract. Este drept, pe durata acestei proceduri, acțiunile cu caracter patrimonial sunt suspendate, conform art. 36 din legea insolvenței, însă cererea unui jucător de a fi declarat liber de contact nu are un astfel de caracter patrimonial, astfel încât nu văd de ce nu ar putea fi soluționată favorabil de către comisiile sportive LPF.

Din păcate, se pare că jucătorii au cel mai mult de suferit.
Nu este normal ca deschiderea procedurii insolvenței, un fapt care este neimputabil jucătorului de fotbal, să aibă repercusiuni asupra dreptului jucătorului de fotbal de a se transfera la altă echipă. O interpretare diferită a acestei problematici nu ar reprezenta decât o încurajare a echipelor de fotbal să se ascundă după paravanul insolvenței și să țină mult și bine jucătorii captivi, fără posibilitatea acestora de a fi declarați liberi de contract.

Este legal ca drepturile salariale ale jucătorilor cluburilor în insolvență sa fie diminuate cu 90%?
Da, este legal. Legea dă această posibilitate debitorului aflat în insolvență, în cazul nostru clubului de fotbal, să reducă în anumite condiții cuantumul datoriilor către creditori, astfel încât respectivul club de fotbal să își poată relansa activitatea economică. Desigur, reglementarea actuală a insolvenței cluburilor sportive nu este una fericită și sper ca din cele întâmplate pe durata acestui an să învățăm cu toții. E important ca la nivelul regulamentelor FRF si LPF să fie introduse prevederi de natură să protejeze interesele jucătorilor și să descurajeze cluburile sa apeleze la deschiderea procedurii insolvenței.

Ce s-ar putea introduce în Regulament?
Nu văd motivul pentru care regulamentele sportive nu pot să prevadă faptul că debitele cluburilor față de jucătorii de fotbal nu pot fi diminuate cu mai mult de 50% în cadrul procedurii de insolvență sau că un club care deschide procedura insolvenței să fie automat retrogradat.

Considerați că un club de fotbal aflat în insolvență nu trebuie sa primească licența pentru următorul sezon?
Absolut, sancțiunea retrogradării este aplicată în alte campionate. Și este pe deplin normală dacă vrem să descurajăm înmulțirea acestor cazuri în anii următori. E suficient să ne uităm doar la experiența Angliei, care în ultimii 30 de ani a avut peste 60 de cazuri de cluburi de fotbal intrate în insolvență.