Umbra

De ce avem oare senzația că deplasarea Stelei la Florența se reduce doar la o întoarcere în timp pentru Lăcătuș? Reîntâlnirea cu ultrașii de pe fostul Comunale, cu presa pentru care a fost carne de tun, poate și un tur de oraș cu o scurtă escală în fața vilei al cărei chiriaș era acum 17 ani. Dar Mutu? Ce vrăji au mai făcut medicii Stelei? Dar cele două-trei mii de români anunțate la meci care să reamintească de atmosfera de pe Bernabeu? Toate sunt doar abordări colaterale. Adevărul e că toți fugim de meci, schimbăm subiectul când cineva aduce vorba de Fiorentina după ce s-a stins entuziasmul stârnit de calificarea cu Galata. Încercăm amăgirea că, în fine, cocoșul va mai cânta și pe gardul Stelei. S-a risipit chiar și bruma de optimism a celor care n-au avut ochi decât pentru cele câteva picături din pahar la meciul cu Bayern după ultimele eșecuri răsunătoare ale lui Klinsmann. De la Kiev încoace, trecutul apasă, strivește, e ca o umbră de care Steaua nu se poate dezlipi. Cu Fiorentina, o voce gâtuită și stingheră nu poate propune decât o partidă onorabilă și un schimb surâzător de tricouri între Goian și Mutu fără ca vreunul să-și rupă mâna din îmbrățișare. Niște firimituri prin comparație cu extazul care învăluie Clujul, deși toți sunt convinși că mâine Chelsea va spulbera CFR-ul.