Evoluția FCSB-ului în play-off-ul Ligii Campionilor, încheiată cu 1-5 categoric pe Arena Națională împotriva lui Sporting Lisabona, a abătut tirul asupra antrenorului Nicolae Dică (37 de ani) și a reaprins discuția privind normalitatea numirii unui principal cu zero experiență la acest nivel. Fostul atacant al Stelei a fost instalat antrenor al FCSB de către Gigi Becali fără ca acesta să aibă licența PRO (15 mai 2017), necesară pentru a fi antrenor principal în Liga 1 – o situație trasă la indigo după „cazul Rădoi”.
Nana Falemi (43 ani), colegul lui Dică în echipa roș-albastră între 2004 și 2005, a vorbit la ProSport LIVE despre momentul în care antrenorul Nicolae Dică a picat examenul, miercuri seară. și care a lăsat să se vadă că ar fi avut nevoie de experiență mai vastă pentru a putea gestiona eficient situația din teren și a aduce astfel plusul necesar echipei sale.
„Asta am spus de când a venit la Steaua. Am tot respectul pentru el – să nu se înțeleagă greșit. Atât ca jucător, cât și ca antrenor. Am tot respectul și îl apreciez pentru spiritul pe care îl are. Am fost colegi, este un tip extraordinar. Dar, judecând fapte: o echipă, atât timp cât are energie – joacă acasă, stadionul plin – 30 de minute, 40 de minute, poate să joace și fără antrenor. Ai pregătit meciul – poate să joace și fără antrenor. Echipa are nevoie de antrenor atunci când începe să obosească și când începe să nu-i mai iasă jocul pe care tu l-ai pregătit inițial. Și tu trebuie să vii cu soluții, ca să ajuți. Ei, asta-i mâna antrenorului: să îi faci pe jucătorii ăia să alerge din nou”, a povestit Nana Falemi, care a oferit mai apoi un exemplu concret.
„Prin minutul 60 am simțit că erau amorțiți. Efectiv, era Ovidiu Popescu la centrul terenului și voia să dea pasă – parcă era amorțit, parcă nu putea să dea pasă. Se uita – cui să dau? Băieții erau foarte statici. Atunci aveau nevoie e o mână puternică care să îi rupă, să îi scoată din amorțeală și să îi energizeze„, este de părere fundașul care a evoluat în România, Grecia, Ucraina și China.
„Fundașii lor centrali – Mathieu și Coates – acolo era o pâine de mâncat, cum se spune la noi, în limbaj fotbalistic. De aici și frustrarea lui Alibec. Simțea că poate să se descurce cu ei. Ei, și am zis în prima repriză – ăsta e jucător de Barcelona? Am pus presiune pe ei și, la primul gol, Mathieu a strâns târziu – era lent, Mathieu dormea pe el. Și mi-am spus – dacă atacăm, e o pâine de mâncat. Dar noi nu am mai putut să atacăm„, a mai spus Falemi la ProSport LIVE.
„Bruno Fernandes, Dumbia și Martins – numai pe devieri jucau. Primeau mingea – numai pe devieri jucau, întruna – una-două! Din prima! La noi, Alibec, Budescu, Filip -patru-cinci atingeri. Alibec n-a jucat niciodată din prima! Sau foarte rar. Se întoarce… Nu spun, este un jucător foarte valoros, dar în Europa, joci repede. City juca cu tine pe devieri. Joacă și tu repede. Una-două atingeri. Joacă repede. Ă‚sta este un joc pe care îl antrenzi, pe care îl faci la antrenamente. Budescu stătea foarte departe de Alibec. La Budescu s-a simțit accidentarea – a fost foarte lent.
Eu nu gândesc în termeni de ‘nu ai cu cine”. Eu gândesc că trebuie să fii preocupat să faci treaba asta. Atunci când toți cei din linia de mijloc și de la mijloc în sus sunt preocupați să joace repede, din una-două atingeri, să joace din devieri, atunci și jocul se formează în sensul ăsta. Când ai jucat rapid cu Sporting, ai dat și gol, ai pus presiune, i-ai bramburit„, a conchis Falemi, admițând mai departe că este vorba despre o deprindere pe care o „creezi în timp, etapă de etapă, până când devine automatism„.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER