Liga Campionilor nu înseamnă doar 15 milioane de euro, adică suma care a stat pe buzele tuturor înaintea playoff-ului CFR – Slavia. Liga Campionilor înseamnă revenirea într-un fotbal mare care, din motive justificate, ne-a aruncat în depozitul cu „uzate” și ne-a făcut să oftăm probându-ne neputința ani la rând. Liga Campionilor înseamnă confruntarea cu băieții pe care îi mai vedem doar la TV sau în FIFA 19, înseamnă organizare de excepție, înseamnă stadioane pline și, nu în ultimul rând, trecerea fotbaliștilor cu potențial vandabil de la tarabă la complex comercial de lux.
CFR Cluj concentrează în acest start de sezon speranțele tuturor microbiștilor din România și, după o „dublă” entuziasmantă cu Celtic, Dan Petrescu îmbracă hainele unui Mântuitor venit să ne arate calea. Adversarul? O Slavia Praga care nu sperie nici prin nume, nici prin individualități. Până la urmă, ce, e Stanciu cel venit de la arabi o așa mare sperietoare? Unde mai pui că e cam cel mai bun de la ei. Așa să fie?
Ardelenii de pe teren încep timorați, în totală antiteză cu ardelenii din tribună, cei care își concentrează forțele întru huiduirea copioasă a fostului mijlocaș de la FCSB. Slavia stă mai bine, își asumă rolul cedat fără luptă, precum un soldat laș cu prea multe de pierdut, de clujeni. Echipa agresivă din Scoția a dispărut, locul i-a fost luat de una care și-a ștanțat pe piept, lângă stemă, diagrama emoțiilor. E efectul „lupul!”? Petrescu a repetat de atât de multe ori discursul cu forța Slaviei încât vorbele i-au fost categorisite drept „strategie de adormire”. Și uite că avea dreptate! Cehii se joacă în preajma careului, trag la poartă, dar Arlauskis pare în meci. Culmea, noi avem prima ocazie mare, atunci când lovitura de cap a lui Țucudean e respinsă cu un efort serios de portaruk Slaviei. Nu apucăm să sperăm, că Masopust trimite cu latul o minge de la 25 de metri, „șut” înșelător care îl face pe Arlauskis să plonjeze comic, inutil. E 1-0 după nici jumătate de oră, iar lucrurile nu arată bine. Se joacă doar la poarta CFR-ului, norocul ardelenilor este că cehii fac abuz de combinații, iar cele mai multe nu ies. Noi ieșim din careu cu mingi luni, definiția risipei, totul spre disperarea lui Petrescu.
Prea târziu și insuficient
Țipetele lui Petrescu trec de dublu-stratificatul vestiarelor. Pe teren nu mai iese Țucudean, Rondon îi ia locul și fotbalistul adus de la Mediaș dă un semn. Profită de o eroare în apărarea cehilor și trage la colțul lung, în bară. Cineva și-a amintit de meciul retur cu Celtic! Publicul se înfierbântă și transmite agitația și fotbaliștilor. Slavia nu e mai slabă decât în prima repriză, dar acum are un adversar care vrea fotbal. Statistica ne supără, avem procentaj de 50% pase reușite. Cehii sunt mai aproape de fotbalul mare, au 75% după o oră de joc, dar nu dezarmăm.
Petrescu forțează și cu Păun, revelația ultimelor meciuri, însă o face abia în ultimul sfert de oră. Se mai poate schimba ceva? Așa se pare. Omrani profită de o respingere proastă, preia, schimbă direcția și e trântit în careu. Penalty, dar unul pe care Omrani îl execută prost. Ratare în cel mai prost moment posibil. E finalul forțărilor limpezi din partea ardelenilor. Meciul se așează cu o Slavia defensivă, organizată la milimetru, și cu un CFR stângaci, construind anevoios. Echipa lui Dan Petrescu nu mai poate. Meciul se termină cu victoria Slaviei, însă o victorie venită într-o manieră deloc impresionantă. Cehii, potrivit și descrierilor lui Petrescu, sunt o echipă mai bună, mai organizată și mai tehnică decât Celtic, însă un CFR montat precum în deplasarea din Scoția poate produce surpriza în retur. Mai e o repriză!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER